Dumnezeu mi-a pus un cuțit în gât

Devoțional zilnic

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt… Îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. – Galateni 5:19-21

Acum câteva luni am auzit o predică despre îmbuibare. Şi dintr-odată mi s-au deschis ochii şi m-am îngrozit, pentru că la acest capitol aveam eu probleme. Chiar foarte mari. Deşi nu se vede în exterior, totuşi ani de zile mi-am făcut griji, moderat, pentru greutatea mea. Doctorii spun că am cu douăzeci de kilograme în plus, dar întotdeauna m-am liniştit cu gândul că am oase grele şi astfel se explică greutatea. Atâta timp cât mă menţin sub măsura 44 la haine, sunt în regulă, nu? Ei bine, nu. Am aflat pe pielea mea, sau mai bine zis pe genunchiul meu, vara trecută. Când, în urma unei căzături, am avut ruptură de menise, nu am sesizat nimic la început. Apoi, după câteva luni, nu mai puteam umbla. Am fost operată şi medicul mi-a spus că totul se datorează kilogramelor în plus. La scurt timp, am auzit predica despre îmbuibare şi mi-am dat brusc seama că, dacă nu mă rog să primesc control asupra apetitului alimentar, voi pieri.

Păcatul originar a fost din cauza apetitului şi eu nu-mi puteam permite să pierd mântuirea din această cauză. Aşa că m-am rugat şi Domnul mi-a dat biruinţă în privinţa anumitor alimente care înainte îmi plăceau foarte mult.

Dar nu era destul. M-am rugat mai stăruitor şi cred ca Dumnezeu, zâmbind din cer, mi-a răspuns: ,Ah, vrei varianta intensivă? Bine, fie.” După multe infecţii, ORL-istul mi-a spus că trebuie să-mi scot amigdalele. Mă gândeam că nu e mare lucru, nu? Ei bine, dragele mele, acum înţeleg cum a lucrat Dumnezeu. Acum, nu doar că nu pot mânca nimic, dar am la dispoziţie o lună de zile să-mi aduc apetitul sub control. Şi fiecare îmbucătură de mâncare pe care o iau îmi aminteşte de promisiunea pe care i-am făcut-o lui Dumnezeu că mă voi lăsa pregătită pentru cer.

Draga mea, dacă te lupţi cu apetitul, să ştii că Isus e gata să-ţi dea biruinţă. Doar roagă-L. Eventual cere varianta moderată.


Grety Blotor, Germania, Hessen

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit