Dumnezeu ne curățește pentru a deveni mai roditori

Devoțional zilnice 10 octombrie 2018

Pe orice mlâdiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice miădiţă care aduce rod o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. (Ioan 15:2)

Aceia care vor umbla pe urmele Răscumpărătorului lor, stăpâniţi de spiritul sacrificiului de sine, vor avea gândul lui Hristos reflectat în mintea lor. Curăţia şi iubirea lui Hristos vor străluci în caracterul şi în viaţa lor de fiecare zi, în timp ce blândeţea şi adevărul îi vor călăuzi. Fiecare ramură roditoare este curăţată, ca să aducă şi mai mult rod. Chiar şi cele mai roditoare ramuri pot să etaleze prea mult frunziş şi să apară aşa cum, de fapt, nu sunt în realitate. Urmaşii Domnului Hristos pot să lucreze ceva pentru Domnul şi totuşi să nu facă nici pe jumătate din ceea ce ar fi putut face. Atunci El îi curăţă, pentru că cele lumeşti, îngăduinţa de sine şi mândria ies la suprafaţă în viaţa lor. Gospodarul taie şi înlătură surplusul de mlădiţe al viei, (…) făcând-o astfel mult mai roditoare. Aceste lucruri care împiedică şi care cresc defectuos trebuie să fie tăiate şi îndepărtate, pentru a face loc razelor vindecătoare ale Soarelui Neprihănirii. (…)

Mulţi înţeleg greşit scopul pentru care au fost creaţi. Ei au fost creaţi pentru binecuvântarea omenirii şi spre slava lui Dumnezeu, mai degrabă decât pentru a bucura şi glorifica eul. Dumnezeu îl curăţă în mod continuu pe poporul Său, tăind ce este prea mult, întinzând crengile, pentru ca ele să aducă roade spre slava Sa şi să nu se producă numai frunze. Dumnezeu ne curăţă prin necazuri, prin dezamăgiri şi suferinţe, pentru ca trăsăturile de caracter puternic pervertite să poată fi slăbite şi ca trăsăturile mai bune să aibă şansa de a se dezvolta. Idolii trebuie să fie abandonaţi, conştiinţa trebuie să fie mult mai sensibilă, gândurile inimii trebuie să fie mult mai spirituale şi întreg caracterul trebuie să devină armonios. (Mărturii, vol. 4, p. 354)

Locuind în Hristos, putem avea blândeţea Lui, parfumul Lui, lumina Lui. (…) El străluceşte în inimile noastre. Lumina Sa din inimile noastre străluceşte pe feţele noastre. Privind la frumuseţea şi slava lui Hristos, noi ne schimbăm după chipul Său. (Manuscript 85,1901)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro