Dumnezeu ne dă un duh de putere și de dragoste

Devoțional zilnice 9 iulie 2018

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. (2 Timotei 1:7)

Trăim într-un timp când trebuie să stăm neclintiţi pentru adevăr. Noi trebuie să nutrim iubire faţă de suflete, dar niciodată, niciodată să nu cedăm nici cel mai mic punct vital al adevărului, căci, prin păstrarea adevărului, a adevărului pur, nealterat, putem să-l aducem în timpul acesta onoare şi slavă lui Isus Hristos, Prinţul nostru. Cuvântul este pâinea vieţii şi, în Cuvânt, ucenicii lui Hristos sunt reprezentaţi ca mâncând şi bând trupul şi sângele lui Hristos, ca integrând Cuvântul Său în viaţă. Nicio minciună nu este din adevăr. Adevărul va rezista încercărilor în vremea teoriilor false, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea noastră nezguduită de la început. (…)

Să exercităm credinţa în Dumnezeu şi să stăm aproape de Hristos pentru a urma Cuvântul Său. Domnul îl va învăţa pe poporul Său, dacă se va lăsa învăţat. Noi putem ocupa acel loc de unde să auzim învăţătura lui Hristos. Noi avem un Dumnezeu viu şi un Hristos viu. Toate legiunile demonilor pândesc ocazia de a pune stăpânire pe mintea oamenilor, dar, dacă ne ţinem strâns de Cuvântul Său, nu vom fi copleşiţi. „De aceea”, îi spune Pavel lui Timotei, „îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:6,7).

Avem nevoie de o credinţă vie în Isus Hristos. Avem nevoie să exercităm credinţa, pentru că atunci când vrăjmaşul va veni ca un potop, Domnul va ridica un steag împotriva lui. O inimă credincioasă lui Dumnezeu este adesea în rugăciune. Nu te lăsa cuprins de vreun val de descurajare! Noi trebuie să ne îndreptăm gândurile spre contemplarea caracterului şi lucrărilor lui Dumnezeu, prezentându-le altora cuvintele lui Hristos. Ai curaj! Curajul tău şi continua sprijinire pe Isus Hristos să le inspire şi altora convingere, să le sporească credinţa şi speranţa! (Letter 78, 1906)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro