Dumnezeu ne umple cu dragostea Sa

Devoțional zilnice 10 septembrie 2018

Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. (Luca 5:38)

Noi trebuie să căutăm cu stăruinţă să cunoaştem şi să apreciem adevărul, ca să-l prezentăm altora aşa cum este el în Isus. Avem nevoie de o apreciere corectă a valorii propriilor suflete. Atunci nu vom fi aşa de nepăsători faţă de faptele noastre ca în prezent. Vom căuta cu mult zel să cunoaştem calea lui Dumnezeu (…) şi rugăciunea noastră continuă va fi să avem gândul lui Hristos, să putem fi modelaţi şi transformaţi după chipul Său. Privind la Isus şi văzând frumuseţea Lui, având ochii mereu ţintă la El, ne schimbăm după chipul Său. (…)

Sfârşitul este aproape! Nu avem de pierdut nicio clipă! Lumina trebuie să se răspândească de la poporul lui Dumnezeu în raze clare şi distincte, aducându-L pe Isus înaintea bisericilor şi înaintea lumii. (…) Instrumentele ce trebuie folosite sunt acele suflete care primesc cu bucurie lumina adevărului pe care le-a transmis-o Dumnezeu. Aceştia sunt uneltele prin care Dumnezeu transmite lumii cunoştinţa adevărului. Dacă cei din poporul lui Hristos vor deveni, prin harul Lui, burdufuri noi, El îi va umple cu vin nou. Dumnezeu ne va da lumină suplimentară şi vechile adevăruri vor fi recuperate şi reaşezate în contextul adevărului; şi oriunde vor merge, lucrătorii vor triumfa. Ca ambasadori ai lui Hristos, ei trebuie să cerceteze Scripturile, să caute adevărurile ascunse sub molozul rătăcirii. Şi fiecare rază de lumină primită trebuie transmisă altora. Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiţi pe toate celelalte – Hristos, neprihănirea noastră. (…)

„«Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu», zice Domnul” (leremia 9:24). Aceasta trebuie adusă în (…) toate bisericile noastre. Dumnezeu doreşte ca fiecare suflet să se întoarcă la iubirea dintâi. El doreşte ca toţi să aibă aurul credinţei şi al dragostei, ca să poată scoate din comoară şi să le dea celor care au nevoie de el. (Review and Herald Extra, 23 decembrie 1890)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro