Dumnezeu nu a terminat încă

Devoțional zilnic 24 aprilie 2020

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Filipeni 1:6

Creşterea necesită timp, totuşi, ca părinţi, aşteptăm adesea ca perfecţiunea să apară la copiii noştri peste noapte. Este posibil însă ca aşteptările noastre – şi cerinţele – de la copiii noştri să fie mai mari decât cele pe care le avem de la noi? Deşi este uşor să uităm că Dumnezeu nu Şi-a terminat încă lucrarea cu noi, ar putea fi şi mai uşor să uităm că El nu Şi-a terminat lucrarea nici cu copiii noştri.

Ca adulţi, ne luptăm cu anumite comportamente şi continuăm să creştem şi să ne maturizăm spiritual de-a lungul vieţii. Aminteşte-ţi textul pentru astăzi, care ne spune că lucrarea din viaţa noastră nu va fi încheiată până în ziua în care Isus Se va întoarce pentru a ne lua acasă cu El. De ce ar trebui să cerem altceva de la copiii noştri? De ce vrem ca ei să îşi învingă provocările acum?

Nu fi nerăbdător/nerăbdătoare cu copilul tău!

Concentrează-te pe aspectele pozitive. Observă zonele în care vezi creştere şi ia-ţi timp să îi spui acest lucru copilului tău. Dacă te aude vorbind doar despre neajunsurile lui, va fi descurajat, va avea o stimă de sine scăzută şi nu va fi motivat să încerce lucruri noi, din cauza fricii de eşec. Este adevărat că din greşeli învăţăm. Doar căzând învăţăm cum să ne ridicăm.

Sunt recunoscător că îi slujesc unui Dumnezeu care nu renunţă niciodată la mine. Nici noi nu trebuie să renunţăm la copiii noştri. Pavel ne reaminteşte în textul de mai sus din Filipeni că El nu Se va opri. Hristos continuă să lucreze la inima mea şi la atitudinile mele în fiecare zi. Plin de răbdare şi mereu binevoitor, El mă iubeşte, mă iartă în mod continuu şi îmi permite să o iau de la capăt din nou. Mila lui este reînnoită în fiecare dimineaţă. Nu-i aşa că acestea sunt veşti bune pentru noi şi pentru copiii noştri?

Dragă Doamne, ajută-mă să îmi exersez răbdarea cu copilul meu! La fel cum mă încred în Tine să termini lucrarea pe care ai început-o în mine, ajută-mă să manifest îngăduinţă cu neajunsurile şi maturitatea copilului meu! Tu încă nu ai terminat cu niciunul dintre noi. Îţi mulţumesc, Doamne!

Claudio şi Pamela Consuegra

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro