Dumnezeu nu încetează să mă uimească

Devoțional zilnic

Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima. – Psalmii 37:4

Am fost informată printr-un e-mail că eram transferată din extensia din țara noastră a campusului universității mele în campusul principal, din altă țară. M-a cuprins entuziasmul, dar și nostalgia. Eram entuziasmată, deoarece urma să îmi finalizez studiile, și nostalgică, deoarece aveam mai puțin de o lună de petrecut cu cei dragi.

Imediat ce am făcut acest pas important, diavolul nu a zăbovit să mă atace. La o zi după ce am ajuns în această țară străină, am fost jefuită. Chiar în acel moment îmi venea să uit de toate planurile mele academice, să îmi fac bagajele și să mă întorc acasă. Dar, după ce am plâns și m-am rugat, am auzit glasul lui Dumnezeu care îmi spunea că puteam să pierd mai mult decât o pereche de teniși. În acel moment, a început călătoria mea personală cu Dumnezeu. A început semestrul și eram încercată din toate părțile. Mottoul meu zilnic era următorul: „Cu cât încerci să te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât diavolul își va concentra atenția mai mult asupra ta.” Tot acel semestru am avut acest gând.

Doar la examenele finale mi-am dat seama că Dumnezeu stătea chiar la dreapta mea. Chiar înainte de ultimul examen, mi s-a spus că luasem nota 6 la un curs. O notă de 6 îți zdruncină serios stima de sine. Deși ar fi trebuit să învăț pentru test, eu plângeam. Plângeam pentru că mă străduisem foarte tare să iau peste 7. Și luasem 6. A terminat Dumnezeu de revărsat toate binecuvântările pe care le-a avut pentru mine? mă întrebam. Am secătuit ferestrele cerului de binecuvântări?

În dimineața testului, mi-am deschis devoționalul zilnic pentru femei. Acolo era prezentată o povestioară despre o mică pasăre care se lupta cu o veveriță pentru a-și apăra puișorii. Acea poveste m-a încurajat să continui să lupt. Dacă nu renunțam, biruința era a mea. Nu am putut să nu mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu pregătise textul acela pentru mine în acea zi sau dacă El îngăduise ca eu să trec prin acea problemă la școală tocmai pentru a putea înțelege mai bine cele citite. Dumnezeu nu încetează să mă uimească și sunt foarte fericită să fiu surprinsă de El. Autorul devoționalului scria că „niciodată nu putem accepta eșecul atunci când știm că există un Dumnezeu care întotdeauna intervine”. Sunt bucuroasă să vă spun că am luat 8 – nu era nota pe care mi-o dorisem, dar era mai bine decât înainte.

Te încurajez ca astăzi să dai tot ce poți mai bun și apoi să privești cum Dumnezeu face restul.

Renauta Hinds

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit