Dumnezeu nu renunță la noi

Devoțional zilnic 8 octombrie 2019

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. – loan 6:37

Într-o zi am văzut trei prieteni care vorbeau. Unul dintre ei spunea că are probleme cu părinţii. Ceilalţi l-au întrebat: „Şi ce legătură are aceasta cu noi? Este problema ta, nu a noastră!” Băiatul era devastat, asa că a încheiat conversaţia cu ei.

După ce am ascultat acea conversaţie, m-am întrebat: Ce s-ar fi întâmplat dacă Hristos ar fi făcut aşa cum au făcut prietenii acelui băiat? Acei tineri au închis uşa unui prieten care avea nevoie de ajutor, m-am gândit eu. Cum ne-am simţi dacă I-am spune lui Dumnezeu problemele noastre şi apoi El ne-ar ignora întorcându-se cu spatele la noi? Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru îndurarea Lui pentru că El nu face aşa. El spune că, dacă noi ştim cum să facem bine copiilor noştri, El ştie să facă cu mult mai mult pentru noi. Chiar dacă o mamă îşi uită copiii, El nu ne va uita niciodată.

În tot timpul în care a trăit pe pământ, Elristos a căutat să ajungă la toţi oamenii.

El nu făcea diferenţă între oameni. El dorea ca toţi să aibă oportunitatea să ajungă în cer: vameşii, bolnavii, hoţii şi curvele. Oamenii care nu au un loc pe acest pământ vor fi primiţi cu bucurie în cer, iar misiunea Lui este să facă toate acestea posibile prin jertfa Lui.

Hristos a demonstrat că era diferit atunci când Şi-a ales ucenicii. Putea să aleagă oameni erudiţi, doctori în ale legii, dar nu a făcut aşa. El a ales pescari umili, uneori chiar oameni nepoliticoşi şi ignoranţi, ca să demonstreze că în împărăţia Lui fiecare este primit şi toţi sunt egali.

Misiunea lui Hristos pe acest pământ era aceea de a reface legătura dintre rasa umană căzută cu Creatorul lor, restabilind legăturile dragostei, care au fost rupte.

De aceea, El întotdeauna a ascultat cu atenţie fiecare cerere şi fiecare plânset. El a răspuns nevoilor fiecărei persoane care s-a apropiat de El.

Hristos nu închide uşa nimănui. El este disponibil douăzeci şi patru de ore pe zi. Nu trebuie să plătim ca să vorbim cu El. Nu contează unde trăim în această lume sau când avem nevoie de El. Tot ce trebuie să facem este să vorbim şi, chiar în aceeaşi clipă, El ne va asculta. Hristos va asculta, iar la momentul potrivit, El va răspunde rugăciunii noastre. El nu renunţă niciodată la noi!

Fie ca noi să urmăm exemplul lui Hristos şi întotdeauna să fim dispuşi să avem o minte şi o inimă deschise, astfel încât să putem fi în stare să îi ajutăm pe semenii noştri aşa cum Isus ne ajută pe noi.


Carmen Virginia dos Santos Paulo

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro