Dumnezeu nu spune niciodată: „Ups!”

În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi. – Psalmii 6:6

Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! – Psalmii 50:15

Într-o zi plăcută de Sabat, m-am trezit cu o întrebare în gând: Cum ar fi dacă Dumnezeu ar spune: „Ups”? Cum ar fi ca, atunci când mergem la Biblie pentru călăuzire şi răspunsuri la rugăciunile noastre, să găsim un verset care să spună: „Ups, la asta nu mă aşteptam! Îmi pare rău!” Trecând totuşi în registrul serios, cred că uneori, fără să ne dăm seama, ne întrebăm dacă Dumnezeu chiar ştie ce face. Poate că Îl „umanizăm”, deşi adevărul este că înţelepciunea Lui întrece orice pricepere omenească.

Dacă ne aduce într-o situaţie pe care nu o înţelegem, Dumnezeu ne va ajuta să ieşim din ea. Dacă permite în viaţa noastră evenimente mai neplăcute, turnuri grave şi drame care schimbă totul, Dumnezeu o face deoarece are un scop, nu doar pentru binele nostru, ci şi pentru binele celor din jur.

Nimic din ceea ce întâlnim în viaţă sau trăim pe pielea noastră nu scapă atotştiinţei lui Dumnezeu. Nu putem merge înaintea Lui în rugăciune şi să îl surprindem, aşteptându-ne la un răspuns de genul: „Ups, cumva mi-a scăpat acest lucru”. Poate în unele zile ne dorim să fie aşa, dar avem asigurarea că toate lucrurile acţionează spre binele celor care cred în El, după cum ni se spune în Romani 8:28. Întotdeauna trebuie să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu şi asupra lui Hristos – niciodată asupra problemei. Niciodată nu trebuie să ne pierdem speranţa. Când simţi că nu mai poţi respira, Dumnezeu este acolo. Când nu poţi vedea ce îţi va aduce viitorul şi când nesiguranţa te năpădeşte, Dumnezeu este acolo. Când nu mai ai putere pentru a merge mai departe, Dumnezeu este acolo. El este cu tine în vremuri bune, în perioade mai confuze, în vremuri grele, poate chiar îngrozitoare.

Avem asigurarea că, atunci când ne confruntăm cu situaţii grele, Dumnezeu nu va sta pe margine, cu un bol de floricele, privind cum trecem prin durere şi suferinţă. El va fi chiar lângă noi, deoarece ia în serios şi în mod personal fiecare situaţie a copiilor Săi. Ce Dumnezeu minunat avem! El Se îngrijeşte de fiecare făptură vie, dar ne iubeşte şi poartă de grijă vieţii, trupului şi sufletului nostru de parcă am fi singuri în univers.

Dumnezeu Se va asigura că obţinem biruinţa; noi trebuie doar să rămânem în cursă şi să credem în dragostea Sa faţă de noi. Concentrează-te asupra lui Dumnezeu, şi El îţi va purta de grijă!


Yvita Antoinette Villalona Bacchus

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro