Dumnezeu poartă de grijă

Devoțional zilnice 28 ianuarie 2019

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

Maşina noastră Chrysler Town and Country Stow and Go, din 2005, strânsese mulţi kilometri la bord. Ştiam că nu va putea merge la fel de bine la nesfârşit, aşa că am început să economisim cât de mult puteam în fiecare lună pentru a ne cumpăra o maşină mai nouă. Dintotdeauna am încercat să evităm să cumpărăm pe credit, economisind din timp şi cumpărând doar când aveam suficienţi bani. Noi suntem ca păsările călătoare, aşa că strângem mulţi kilometri în plus la maşină atunci când călătorim din nord în sud şi înapoi în fiecare an. Mai facem şi multe călătorii pe lângă locaţia noastră din sud. Maşina noastră nu a avut nicio problemă şi ne doream să continue tot aşa. Încetul cu încetul, economiile noastre se strângeau. Apoi, în ianuarie, a venit factura pentru asigurarea la casa mobilă. În total peste o mie de dolari. Trebuia să luăm din economii pentru a putea plăti. Nu eram deloc mulţumită de faptul că trebuia să luăm din economiile noastre. Totuşi, asigurarea trebuia plătită. Am hotărât să vorbesc cu Domnul despre această problemă mică, dar nu aveam o credinţă foarte mare că se va schimba ceva. Când eşti pensionar şi trăieşti dintr-un venit fix, nu sunt şanse foarte mari să apară ceva bani în plus.

Cu doar câteva zile înainte de a trebui să scriu cecul pentru asigurare – încă mă rugam, dar foarte neîncrezătoare – am primit un cec neaşteptat în căsuţa poştală. Suma de pe cec era cu doar câţiva dolari în minus faţă de suma care trebuia plătită pentru asigurare.

Din nou, Dumnezeu ne-a purtat de grijă, chiar şi atunci când eu nu vedeam cum ar putea să facă El acest lucru. Diferenţa dintre cecul neaşteptat şi factura la asigurare am pus-o din contul nostru bancar fără probleme – şi am plătit factura la asigurare. Astfel, contul nostru de economii a rămas intact.

Îmi era ruşine de mine însumi. De ce am fost necredincioasă?

Când suntem credincioşi în zecimile şi darurile noastre, Dumnezeu a făgăduit că Se va îngriji de nevoile noastre. Nu aş putea spune că nu aveam bani să plătim asigurarea deloc, dar acel cont de economii era destinat pentru altceva.

Dumnezeu a ştiut că era un lucru important pentru noi.

Ah, Tată, iartă-mă pentru îndoielile mele şi ajută-mă să îmi amintesc întotdeauna că Tu eşti la cârmă şi că Te vei îngriji de nevoile noastre.

Anna May Radke Waters

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro