Dumnezeu, țestoasele și eu

Devoțional zilnic

Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc. – Isaia 46:4

În mod miraculos, Dumnezeu a făcut să lucrez într-un campus universitar foarte frumos, situat între două lacuri. Oricând pot alege pe malul căruia dintre lacuri să mă aşez pentru devoţionalul de la miezul zilei. Într-una dintre aceste ocazii, împovărată de temeri şi de incertitudini, am strigat la Dumnezeu să îmi dea claritate şi răspunsuri la multele întrebări care se învârteau în mintea mea. I-am reamintit că El promisese să îmi poarte de grijă. Totuşi, cum îndrăzneam eu să Îi reamintesc Dumnezeului omniscient de făgăduinţa Lui, căci Dumnezeu nu doarme şi nici nu aţipeşte niciodată (vezi Psalmii 121:4)?

În timp ce mă mustram singură şi îmi ceream iertare, atenţia mi-a fost atrasă către lac. La început, am observat capul unor broscuţe-ţestoase care săreau prin apă. Întotdeauna îi mulţumeam lui Dumnezeu că mi le-a trimis să îmi ţină companie în timp ce mă închinam Lui. Dar, de această dată, o broscuţă părea că se uită direct la mine. Foarte ciudat, am zis în sinea mea. În mod normal, broscuţele scoteau capul din apă câteva secunde şi apoi se făceau nevăzute sub apă. Dar capul acestei ţestoase a rămas deasupra apei mai mult decât de obicei. Privind-o atent, am observat că broscuţa aceasta avea două capete. Cum? Mi-am revenit puţin şi atunci am observat că, de fapt, erau două broscuţe; una stătea în spatele celeilalte. Mi-au dat lacrimile când am observat că ţestoasele făceau tumbe prin apă, cea de deasupra stând sigură pe spatele celeilalte.

Atunci am înţeles că Dumnezeu îmi spunea că nu am de ce să mă îngrijorez, deoarece El întotdeauna mă va purta pe braţe prin orice încercare aveam să trec. I-am cerut iertare pentru îndoielile şi temerile mele şi I-am mulţumit că a vorbit inimii mele prin această lecţie profundă cu ţestoase.

Ai venit vreodată neliniştită înaintea lui Dumnezeu, dorindu-ţi cu disperare să primeşti asigurarea că El Se îngrijeşte de tine? Vreau să îţi spun că El chiar Se îngrijeşte. Este un Dumnezeu personal şi va face sau Se va folosi de orice pentru a ne spune că ne iubeşte şi ne poartă de grijă. Modul suprem prin care Şi-a demonstrat iubirea faţă de noi este darul oferit, pe Fiul Său Isus Hristos – dat de bunăvoie ca să moară în locul nostru. Dar Dumnezeu nu S-a oprit aici. El ne dă şi darul preţios al Duhului Sfânt, care este întotdeauna prezent pentru a ne mângâia şi a ne îmbărbăta în călătoria noastră spirituală. Ai încredere în El!


Veon Stewart

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit