Dumnezeul care ne iubeşte atât de mult

Devoțional zilnic

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ioan 3:16

Înţelegem noi oare la ce se referea Ioan când a scris că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea? Pentru mine, cea mai bună modalitate de a înţelege această sintagmă este de a mă raporta la experienţa mea ca părinte. Primul meu băiat, copilul mijlociu al familiei, avea un joc ce care îi plăcea să-l joace cu mine. Când avea patru sau cinci ani, obişnuiam să întreb: „Leslie, cât de mult mă iubeşti?” Iar el răspundea: „Te iubesc cât două milioane și încă două milioane.” Acesta era cel mai mare număr ce care îl ştia. Apoi îl necăjeam puţin întrebând: „Arată-mi cât de mult mă iubeşti!” El se ridica pe vârfurile degetelor de la picioare şi îşi întindea mâinile micuţe cât de mult putea şi spunea: „Mami, te iubesc atâââât ce mult!” Sigur, jocul se termina mereu cu el în braţele mele, strângându-ne reciproc la piept.

Când am fost profesoară în Coreea, deseori foloseam această poveste cu Leslie atunci când încercam să le explic iubirea lui Dumnezeu cursanţilor mei. Le spuneam că imaginea lui Isus pe cruce, cu mâinile întinse, voia de fapt să ne spună: „Vă iubesc atât de mult!”

Cu patru zile înainte de aniversarea lui de 32 de ani, Leslie a murit într-un accdent de maşină. Încă aveam cursuri în Coreea de Sud în acea vreme şi a trebuit să zbor acasă pentru înmormântare. În timpul acelui lung zbor spre casă, refrenul care mi se repeta în cap era: „Te iubesc atât de mult! Ai ştiut vreodată cu adevărat?” La serviciul funerar de la biserică am împărtăşit amintirea micului nostru joc şi aplicaţia lui. Cu inima frântă, am invitat biserica să mi se alăture la piciorul crucii, unde îl vom găsi mereu pe Dumnezeu, care ştie ce înseamnă pierderea unui Fiu preaiubit. Fiul meu a murit pentru că un şofer de tir extenuat a adormit la volan în mijlocul zilei, iar Fiul lui Dumnezeu a murit pentru că ne-a iubit atât de mult pe tine şi pe mine!

Ca părinţi, avem nevoie să ne asigurăm că dragii noştri copii conştientizează că îi iubim; dar mult mai important este să ne asigurăm că le facem cunoştinţă cu un Dumnezeu care atât de mult a iubit lumea.

Tată din cer, Îţi mulţumim azi din toată inima că ne-ai iubit atât de mult încât ne-ai dat cel mai preţios dar – pe Fiul Tău – pentru ca noi să ne putem petrece veşnicia cu Tine!

Joy Hank

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit