Dumnezeul celei de-a doua șanse

Devoțional zilnic

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28

Stând în patul de spital, nu îmi venea să cred cuvintele pe care tocmai le auzisem: ,Aţi suferit un infarct.” Nu au fost semne vizibile. Nu aveam hipertensiune. Colesterolul era puţin mare, dar nu luam medicamente pentru inimă. Credeam că totul este bine. Apoi s-a întâmplat. Tocmai mă pregăteam să fac ceva pentru mama, când am simţit o durere puternică în piept. Tensiune. Încordare. Disconfort la gât şi umeri. Mi-am măsurat tensiunea arterială. Aparatul spunea 200/103. Atunci mi-am zis: „Nu e de bine. Eu nu am tensiunea mare de obicei.” Am stat câteva minute, după care am măsurat-o din nou la cealaltă mână. De data asta era 200/95. „Ceva nu este în regulă”, am spus eu. L-am anunţat pe soţul meu, care repara ceva la camionetă: „Cred că fac infarct.”

A lăsat totul şi am mers la spital. Desigur, totul era nou pentru noi. Lăudat fie Domnul, mi-am amintit să mă rog. I-am spus: Nu vreau să mor. Dar dacă aceasta este voia Ta, atunci aceasta să fie şi voia mea. Pe tot drumul către spital nu mi-a fost teamă şi nici nu m-am panicat. Doar m-am rugat, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale bogate şi cerându-I iertare pentru păcatele mele.

După mai multe teste şi consultaţii, am fost diagnosticată cu infarct miocardic. Personalul de la urgenţe m-a transportat la cel mai apropiat spital pentru boli cardiovasculare, unde am fost programată pentru o cateterizare cardiacă. Nu s-au descoperit blocaje pe artere şi nici leziuni la nivelul inimii. „Lăudat fie Domnul!” am spus eu. Apoi doctorul ne-a spus: „Orice s-a întâmplat, a dispărut. Poate a fost doar un spasm. Puteţi pleca, sunteţi foarte sănătoasă.”

Care a fost scopul acelui infarct? Romani 8:28 spune: „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Poate acel infarct a fost doar un semnal de alarmă, ca să încep să îmi revizuiesc priorităţile, responsabilităţile şi să încetinesc ritmul. Un lucru ştiu: Dumnezeu a permis să se întâmple cu un motiv.

Îmi amintesc că eram la spital vineri seara, când peste tot în jur era linişte. Am meditat la modul în care Dumnezeu m-a dus în acel loc liniştit să îmi vorbească despre rugăciune şi despre cât de importantă era ea în călătoria mea de fiecare zi. Poate că acela a fost scopul infarctului.

Mântuitorul nostru iubitor ne linişteşte uneori pentru a putea medita la dragostea Sa pentru noi.


Syvia Giles Bennett

Leave a CommentSubmit