Dumnezeul imposibilului

Devoțional zilnice 26 decembrie 2018

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea. – Psalmii 116:1,2

Cu ceva vreme în urmă, trei persoane din familia mea, la care ţin foarte mult, s-au implicat într-o ceartă stupidă. Pentru că fiecare credea că el are dreptate, mi-am dat seama că se va ajunge greu la pace, aproape imposibil. M-am consumat mult din cauza acestei situaţii. Totuşi, de la bun început, am avut încredere în Dumnezeu şi am ştiut că doar El poate îndrepta lucrurile. În rugăciune, îl imploram constant să îndrepte măcar puţin situaţia şi să mă ajute să îndur durerea de a-i vedea pe cei dragi că nu îşi vorbesc. Au fost luni grele – luni de durere sufletească şi aşteptarea unei minuni divine.

Apoi, într-o bună zi, Dumnezeu a produs împăcarea. A fost ca şi când un vas spart a fost refăcut. Dumnezeu răspunde într-un mod minunat la rugăciunile noastre. Întotdeauna ne dă mai mult decât cerem şi întotdeauna ne surprinde.

Scriind acest devoţional, mi-am amintit că, acum aproximativ o săptămână, L-am rugat pe Dumnezeu să îmi arate dacă merită să continui să mă rog pentru una dintre persoanele implicate în acest conflict de familie. Inima acestei persoane părea de neatins. Dar Dumnezeu mi-a arătat că, pentru El, nimic – absolut nimic – nu este imposibil, aşa că trebuie să continui să mă rog pentru această persoană.

Ieri, Dumnezeu a transformat un vis în realitate. Sunt sigură că şi celelalte două visuri se vor împlini atunci când şi celelalte două persoane îşi vor preda viaţa lui Isus.

Dumnezeu este credincios. Putem pune asupra Lui toate necazurile şi îngrijorările noastre. Îi putem încredinţa visurile şi dorinţele noastre. Momentul în care vom vedea răspunsul la rugăciuni e posibil să nu vină într-un timp scurt, dar merită aşteptat. Fiecare minut de luptă în rugăciune cu Dumnezeu, de implorare cu lacrimi şi de căutare a puterii la picioarele Tatălui va merita. Cu cât mai aspră cărarea, cu atât mai valoroasă răsplata.

În Romani, Pavel ne spune să „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3,4).

Îţi mulţumesc, Tată, pentru minunatele daruri pe care mi le-ai oferit!

Tu pentru ce dar Îi eşti recunoscătoare lui Dumnezeu în această perioadă din an?

Adriza Santos Silva Barbosa

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro