Dumnezeul meu și al tău

Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. -Apocalipsa 21:3

După ce a dispărut, la vârsta de 4 ani, din trenul care mergea spre Asipovici, Yulia a fost găsită în gara din Ryazan, Rusia, în anul 1999, femeia locuind și acum în acest oraș. Femeia nu-și amintește cum a ajuns în Rusia, dar a fost probabil furată, în timp ce tatăl ei dormea, pentru că își aduce aminte de un cuplu cu care călătorea, dormind în case abandonate, pentru că se fereau de poliţie.

Poliţiștii care au găsit-o în Ryazan nu au putut să-i identifice părinţii, așa încât fata a ajuns într-un orfelinat, iar ulterior a fost dată spre adopţie unei familii.

Yulia și-a găsit familia după două decenii, după ce partenerul ei, Ilya Kryukov, a căutat pe Google informaţii despre o fetiţă pierdută în Belarus, iar detaliile găsite se potriveau cu povestea tinerei. Un test ADN a confirmat că Yulia este fiica lui Victor și a Lyudmilei Moiseenko, prima întâlnire cu familia având loc la sediul poliţiei din Marjina Horka, Belarus.

„Eram cu toţii în lacrimi. Nici nu puteam vorbi, doar plângeam și ne îmbrăţișam. Părinţii mi-au spus că m-au căutat multă vreme și că au sperat că mă vor găsi într-o zi. Mama m-a îmbrăţișat continuu. M-a pus să stau în poala ei, de parcă aș fi fost un copil. Am vorbit până la ora 3 dimineaţa, apoi prietenul meu și cu mine ne-am întors în Rusia. Mă aștepta propria fiică”, a povestit Yulia, la rândul ei, mamă.

E greu să fii singur, despărțit de cei dragi, pribegind prin lume, negăsindu-ți locul și sperând la o viață mai buna. Cred că fiecare om trece prin momente asemănătoare când se uită în jur și nu găsește ceea ce caută: o lume mai buna, fara durere și suferință, o lume în care să poată trăi în pace și liniște alături de familia lui.
Poveste de viață a Yuliei ne duce cu gandul la momentul în care nu vom mai pribegi pe planeta aceasta distrusă de păcat, ci Îl vom revea pe Tatăl nostru care ne iubește atât de mult încât a facut totul ca să ne regăsească și să ne ia cu El acasă, unde vom fi împreună pentru totdeauna.

Și ce bucurie va fi atunci! Iar sacrificiul de a investi totul în revedea acesta va fi răsplătit cu mult mai mult decât ne putem imagina noi!


Miron Iustina, Conducator de Club – Conferinta Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro