Durerea a dispărut cu rugăciune

Devoțional zilnic 5 martie 2020

De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiți? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului?” Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmașii mei și-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?” – Psalmii 42:9,10

A trecut mai bine de un an de când prietena mea, care conduce departamentul de rugăciune în biserica noastră, a căzut. Când a căzut, a suferit multiple fracturi la nivelul gleznei, o contuzie la spate și alte răni minore. Aceste răni au atras și alte probleme de sănătate, în cele din urmă ea nemaifiind capabilă să lucreze și să funcționeze eficient.

La un moment dat, în biserica noastră era Săptămâna de Rugăciune. Sabatul trebuia să fie o „zi de bucurie în Sion”, dar sora mea era chinuită de durere. Încă de la întâlnirea de vineri seara am observat lipsa ei. Știind că are probleme de sănătate, m-am gândit că nu se simțea bine. Foarte de dimineață în Sabat, m-a sunat și a spus: „Soră, astăzi nu pot merge la biserică; am dureri îngrozitoare. Mă doare spatele și nu numai. De aceea am lipsit și seara trecută.”

În vocea ei se simțea apăsarea durerii. I-am sugerat să ia niște calmante și să își pună comprese calde. Apoi am încurajat-o, i-am spus că noi hotărâserăm să mergem mai departe cu programul, în ciuda faptului că ea urma să lipsească, și i-am promis că ne vom ruga pentru ea. Am simțit îndemnul să mă rog împreună cu ea înainte de a încheia convorbirea.

Puțin mai târziu în aceeași dimineață, m-am bucurat foarte mult când a venit la programul de închinare. Ea și-a spus experiența plină de bucurie: cineva se rugase împreună cu ea și durerea „dispăruse”. Mai târziu, mi-a spus: „Imediat după ce te-ai rugat pentru mine, durerea a dispărut.” După ce I-am dat slavă lui Dumnezeu, m-am gândit la câteva dintre făgăduințele Sale minunate.

Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu. (Psalmii 42:11)

Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ioan 14:14)

Lăudat fie Domnul pentru făgăduințele Sale!

Sonia Kennedy-Brown

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro