Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! – 2 Corinteni 1:3,4
Durerea a fost tovarăşul meu de drum în ultimele şase luni. În tot acest timp, am învăţat să fiu mai sensibilă faţă de oamenii care trăiesc cu durerea non-stop. Am învăţat că încercările personale şi suferinţa ne învaţă să avem compasiune faţă de cei în suferinţă. Când ne doare, suntem tentaţi să credem că doar noi trecem prin astfel de încercări teribile. Poate ne simţim abandonaţi şi izolaţi. Te-ai simţit vreodată aşa?
Ascultând poveştile multor femei din diverse ţări, am aflat că durerea este şi tovarăşul lor. Multe se simt singure şi respinse. Ilie, un personaj bine cunoscut din Biblie, s-a simţit la fel. După ce a asistat la minunata desfăşurare de putere a lui Dumnezeu pe muntele Carmel, ştiind că totuşi Izabela îl căuta să îl omoare, Ilie a fugit. Trecea printr-o durere teribilă (vezi 1 împăraţi 19:4).
Frumuseţea acestei relatări stă în modul în care Dumnezeul cel milostiv S-a raportat la durerea şi epuizarea lui Ilie. Să observăm că Dumnezeu nici nu i-a răspuns la rugăciune, şi nici nu l-a condamnat pentru ea. În schimb, i-a asigurat odihna şi refacerea. Dumnezeu avea în plan zile mai bune pentru Ilie. Şi are în plan zile mai bune şi pentru tine. Domnul este dispus să îţi dea o speranţă nouă, har nou şi noi binecuvântări în fiecare dimineaţă.
Deşi ne simţim izolaţi atunci când trecem prin durere şi încercări, trebuie să nu pierdem din vedere perspectiva lui Dumnezeu, căci, dacă mâna noastră este în mâna Lui, putem învăţa să găsim binecuvântări chiar şi în durere. Dacă uităm de perspectiva noastră şi abordăm perspectiva Lui, Dumnezeu ne va surprinde în mod minunat. Într-un moment sau altul, cei care Îl iubesc pe Dumnezeu şi îi slujesc vor suferi durere fizică, emoţională sau relaţională. Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri” (Ioan 16:33). Dar există speranţă. El nu promite că ne va salva din durere, ci ne asigură că ne va salva în durere.
Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale,
El îţi izbăveşte viaţa din groapă. El te încununează cu bunătate şi îndurare;
El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
(Psalmii 103:2-5)
Raquel Queiroz da Costa Arrais