Până aici, Domnul ne-a ajutat. (1 Samuel 7:12)
Doamne, cât de minunat a fost popasul de suflet, alături de Tine, în fiecare zi din acest an! Am călătorit împreună cu Moise și cu poporul Israel, traversând, ca pe uscat, Marea Roșie a propriei noastre vieți. Cu ochii pironiți spre stâlpul de foc și de nor, prin care ne-ai însoțit și călăuzit, ne-am dorit să intrăm în Canaan, ca Iosua și Caleb. Ne-am unit glasurile cu „dulcele cântăreț al lui Israel” pentru a preamări biruința Ta în viețile noastre. Am cântat cu îngerii, deasupra Betleemului, la nașterea Ta și tot cu ei am preamărit învierea Ta, prin care ne-ai făcut și pe noi părtași vieții veșnice.
Vindecați de lepra păcatului, ne-am plecat înaintea Ta cu respect, cu înaltă prețuire și în adorare, ca samariteanul recunoscător, ca să-Ți mulțumim. Am cântat, împreună cu Pavel și Sila, chiar când am avut „picioarele în butuci” sau am fost prigoniți pentru Numele Tău. Am plâns împreună cu Petru, știind că de atâtea ori Te-am trădat și noi. Dar ne-am bucurat nespus pentru că dragostea Ta a învins și ai făcut din noi un Petru umil, un Ioan devotat și iubitor, un Nicodim temerar, un Pavel înflăcărat pentru cauza Ta.
Am urcat cu Tine și cu apostolii, pe Muntele Măslinilor și, cu ochii în lacrimi, Te-am privit înălțându-Te la cer. Încurajarea celor doi îngeri care s-au desprins din escortă și au mai zăbovit puțin cu noi ne-a dat putere să coborâm în Valea Plângerii și să spunem tuturor cât de mare și de bun ești și că revii curând. Am rămas uniți în camera de sus a vieții noastre, rugându-ne și așteptând ploaia Spiritului Sfânt să ne curățească și să ne împuternicească pentru împlinirea mandatului pe care ni l-ai încredințat. Ca pe vremea lui Neemia, cu sabia Cuvântului într-o mână, lucrăm cu cealaltă la rezidirea templului vieții noastre și al semenilor noștri, semănând la timp și ne la timp Adevărul pe care ni l-ai încredințat.
Indubitabil, vei reveni foarte curând pe norul cel alb și ne vei lua „acasă”, pentru a fi cu Tine pentru veșnicie. Atunci, vom spune din nou: „Eben-Ezer!” Îți vom cânta gloria și cinstea care Ți se cuvin, de se va zgudui Universul și Îți vom ridica, din inimile și coroanele noastre, un monument de eternă recunoștință. Ești vrednic!
În numele scribilor acestui devoțional zilnic, Magdalena Toma