Eglon

Devoțional zilnic

O avere poate fi dobândită repede la început, dar sfârșitul ei poate să nu fie binecuvântat. (Proverbele 20:21)

Eglon a fost un rege al moabiţilor, cu 1300 de ani înainte de Hristos. Prea puțin știm despre el. Dacă Eglon nu ar fi fost un bici al lui Dumnezeu pentru pedepsirea poporului ales, nimeni nu ar fi aflat vreodată despre existența acestui crai grăsuliu.

Biblia ne spune mai întâi că Domnul îl făcuse puternic pe Eglon împotriva lui Israel. I-a permis să-i subjuge pe israeliți pentru că nu mai ascultau de Dumnezeu. Aliați cu vecinii amoniți și amaleciți, moabiții lui Eglon au trecut Iordanul și au cucerit noul Ierihon, care era cheia Canaanului.

Timp de optsprezece ani după aceea, evreii au plătit bir lui Eglon până n-au mai putut suporta și au strigat la Dumnezeu după ajutor. Dumnezeu S-a folosit de un beniamit curajos, dar ciung de mâna dreaptă, pe nume Ehud ben-Ghera. Era chiar omul însărcinat să-i ducă lui Eglon birul anual. Folosind o stratagemă, Ehud i-a adus lui Eglon, împreună cu ultimul bir, și „un cuvânt special din partea lui Dumnezeu”. Unul tăios și profund. Ultimul cuvânt.

În timp ce Ehud se strecurase prin altă ieșire și era departe, gărzile lui Eglon l-au găsit pe suveranul lor căzut, cu o sabie înfiptă întreagă în pântec. Ciungul, ajuns în țară, și-a alertat compatrioții, care au venit să țină piept reacției militare moabite. Oastea moabită a fost înfrântă și astfel Eglon și-a pierdut nu doar viața, ci și toate avantajele pe care urma să le lase moștenire urmașilor. Înfrângerea lui a fost atât de categorică, încât evreii au avut liniște optzeci de ani după aceea.

Ce faci astăzi cu puterea ta? Te simți în siguranță știind că Domnul ți-a dat avantaje? Toate avantajele sunt de scurtă durată. Chiar beneficiul pe care-l aștepți astăzi ar putea fi ultimul.

Florin Lăiu, profesor, Institutul Teologic Adventist – Cernica

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit