El este întruparea adevărului

Devoțional femei

Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit in lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este în adevăr ascultă glasul Meu. (Ioan 18:37)

Conştientizarea superiorităţii Sale, chiar şi atunci când cobora pas cu pas pe calea umilinţei, a dat o uimitoare putere cuvintelor Domnului Hristos. Ce lecţie pentru învăţătura noastră ne-a dat şi cu ce autoritate a mustrat El păcatele oamenilor aflaţi în poziţii înalte! Pentru El, adevărul era adevăr şi acesta n-a suferit niciodată în mâinile Sale, pentru că El era autorul adevărului. „Eu”, i-a spus Domnul Isus lui Pilat, „pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr” (Ioan 18:37). El a fost întruparea adevărului şi a sfinţeniei. Acela care S-a aflat în sfatul lui Dumnezeu, care a locuit în Sfânta Sfintelor în sanctuarul Celui Veşnic, spunea ceva ce ştia. (…) Dar oamenii care pretind că se află pe o poziţie înaltă de cunoaştere şi înţelegere spirituală dau greş în a înţelege însemnătatea Lui şi ceea ce s-a realizat din veşnicie de către Tatăl şi Fiul şi, în ignoranţa lor, stau pe poziţia de critici şi condamnă.

Hristos cel crucificat va atrage întotdeauna sufletele la El. Pe de altă parte, Satana le atrage departe de Hristos, ca să nu umble în lumina feţei Sale, ca să nu îl vadă pe Hristos în bunătatea şi mila Sa, în infinita Lui compasiune şi cu iubirea Sa neîntrecută. Cel rău se interpune, prezentând ispititoarele atracţii lumeşti, pentru ca Dumnezeu să nu poată fi recunoscut în Isus Hristos. Dar Domnul Hristos a venit pentru ca oricine va crede în El să poată fi mântuit. După cum floarea se întoarce după soare pentru ca razele lui strălucitoare să poată ajuta la desăvârşirea frumuseţii şi simetriei ei, tot astfel urmaşii Domnului Hristos trebuie să se întoarcă spre Soarele Neprihănirii, pentru ca lumina cerului să strălucească peste ei, să le desăvârşească caracterele şi să le dea o experienţă profundă şi durabilă în lucrurile lui Dumnezeu. Este peste puterea noastră să cuprindem cu mintea binecuvântările care ne sunt puse la dispoziţie prin Hristos, dacă vom uni eforturile noastre omeneşti cu harul Său divin. (Youth’s Instructor, 22 septembrie 1898)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit