El este plin de milă

de Faith M. Connovich

În luna februarie, m-am trezit în Belize. Nu fusesem niciodată într-o călătorie misionară în afara Americii, așa că i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a permis această ocazie de a sluji. Eu și soțul meu am fost cu un grup de cadre medicale pentru zece zile. A fost extrem de cald. Clinica nu avea aer condiționat, iar cozile de oameni care așteptau erau lungi. Mă simțeam pregătită pentru ziua respectivă. Mă rugasem, citisem cuvântul lui Dumnezeu și eram încântată să slujesc celor care au nevoie de Isus și de dragostea Lui.

Nu eram pregătită pentru ceea ce s-a întâmplat marți după prânz. Am început să mă simt rău și mi-era greață. Am mai avut probleme cu stomacul în trecut, așa că la început, acest lucru mi s-a părut „normal”. Din păcate, a fost diferit. Am început să vărs în curtea din spatele spitalului. Așa că au sunat pe soțul meu, iar el m-a dus înapoi în camera mea. Să mă îmbolnăvesc – în altă țară – a fost una dintre cele mai grave temeri ale mele.

M-am rugat și m-am rugat să fie ceva de genul, ”ai mâncat ceva care stomacul nu este de acord.” Un ciclu de mâncare-vomă a continuat timp de câteva zile. I-am spus lui Dumnezeu în rugăciune: „M-ai adus aici să slujesc. Trebuie să ajut această echipă. Ei nu pot trata pe toți acești pacienți fără ajutorul meu. Am nevoie ca Tu să mă ridici și să pot lucra.” În mod uimitor, în afară de acea marți după-amiază, nu am lipsit o altă zi de la clinică. Dar am constatat că în cea mai mare parte a săptămânii nu puteam să mănânc nimic, în afară de smoothie-uri din fructe și câțiva biscuiți. Era atât de cald și transpiram atât de mult încât știam că risc să mă deshidratez. Așa că am băut multă apă și Gatorade (băutură pentru sportivi).

Echipa cu care eram s-a rugat pentru mine. Restul săptămânii a fost cam la fel. Senzația de greață mă împiedeca să mănânc și dacă mâncam, vărsam. Așa că m-am rugat mai mult. Apoi am început să aud în mintea mea un verset biblic; îmi venea în minte mereu. Dacă m-aș fi trezit în toiul nopții aș fi auzit acest verset cântând dulce în gândurile mele:

„Domnul a fost sprijinul meu. El m-a dus într-un loc sigur, pentru că mă iubeşte.” Psalm 18: 18-19 (versiunea TLB în limba engleză).

Interesant este că de obicei nu citesc din această versiune a Bibliei. Am spus: „Doamne, nu mă pot îmbolnăvi mai mult aici, în Belize. Te rog să mă duci acasă în siguranță.” Prin harul Său, am reușit să lucrez zile de opt ore în clinică. Am avut următorul weekend liber; sigur că era bine să te odihnești. Duminică, ne-am trezit la 5:00 am, am făcut un drum de 30 de minute cu barca, apoi 2 ore cu autobuzul și ne-am împiedicat prin mai multe aeroporturi și vămi pentru a ajunge acasă la 10:00 p.m. în aceeași seară. Eram atât de epuizată. Unul dintre tinerii prețioși care au mers cu noi mi-a dus bagajele prin aeroport. A trebuit să mă așez și să mă odihnesc des. Mă simțeam ca și cum fusesem lovită de un camion.

I-am spus soțului meu: „Cred că trebuie să merg la spital. Inima mea flutură și se simte ciudat.” Dumnezeu este atât de plin de milă. După ce am efectuat mai multe teste și mi-au fost administrate perfuzii, a venit medicul de la urgență. El a spus: „Sincer, nu știu cum ai putut merge până aici. Nivelul de potasiu este 2,0 [normal este 3,5-5,0]. Nu am văzut pe nimeni cu un nivel atât de scăzut. Ai fi putut intra în stop cardiac complet. Nu ar trebui să stai în picioare. Nu ar trebui să fii aici, privindu-mă. ”

Am spus: „În picioare? Am slujit Domnului în Belize timp de 10 zile.” I-am spus: „Dumnezeul meu este mare și puternic”. Doar a clătinat din cap și a zâmbit. Am fost internată în spital timp de patru zile, cu o deshidratare profundă și un nivel scăzut de potasiu. Sincer nu știam că eram într-o situație atât de gravă. M-am tot rugat.

Am aflat după aceea că grupul de rugăciune al surorilor din biserica mea, care habar nu aveau ce se întâmplă, aveau numele meu pus pe inimile lor. S-au rugat pentru mine toată săptămâna, deși nici măcar nu știau că sunt bolnavă sau cu probleme. Dumnezeu Se ține de cuvânt, prieteni. El a spus că va fi sprijinul meu și mă va conduce într-un loc sigur – și a făcut-o! M-a adus înapoi în State pentru a fi îngrijită în spital. El mi-a salvat viața – pentru că mă iubește – O, gând prețios, Mântuitor prețios!

Nu merit dragostea sau mila Lui, dar continuu să-L laud zilnic pentru toate darurile incredibile pe care El le revarsă asupra copiilor Săi. Mă rog ca toți să se întoarcă la El astăzi. Lasă-L să te sprijine și să-ți arate mila Lui.

Faith Connovich, asistentă medicală care deservește pacienții din zona Ohio de Sud, este fondatorul Creative Faith Ministries. Această mărturie este retipărită cu permisiunea  revistei Time to Get Ready Ministries.

Traducere: Adina Păltineanu