A auzit Domnul cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui. – Exodul 16:8
În fiecare zi parcurg cam 110 kilometri până la lucru. Într-o zi cu vreme frumoasă în Michigan, asta înseamnă cam patruzeci şi cinci de minute, chiar o oră. Totuşi, în zilele cu zăpadă sau ceaţă, naveta durează între o oră şi cincisprezece minute până la aproape două ore. De obicei trebuie să mă trezesc la 4:15 în fiecare dimineaţă. Deseori, iarna, mă plâng Domnului: Nu ştiu cât voi mai rezista aşa!
În timp mi-am dat seama că aproape în fiecare dimineaţă ieşeam din casă cu o atitudine de supărare. Ieşeam cu maşina din curte la 6:30 şi îmi dădeam seama că vecinii mei încă stăteau confortabil în patul cald. De asemenea, mă supăra faptul că trebuia să îmi dezgrop maşina de sub centimetri de zăpadă în timp ce toţi ceilalţi dormeau. Eram nerăbdătoare cu colegii mei, care locuiau la doar 10-15 minute de serviciu şi totuşi se plângeau că sunt obosiţi dimineaţa.
Mi-am amintit de relatarea biblică despre Ezechia, care a cerut să i se lungească viaţa. Îmi amintesc şi de pilda fiului risipitor care şi-a cerut partea lui de moştenire. Dumnezeu le-a răspuns amândurora, deşi nerăbdarea lor i-a condus în cele din urmă la durere. Aşa că am stăruit înaintea Tatălui să nu mă lase pe calea mea şi cu atitudinea mea. Am meditat la versetul din 1 Corinteni 3:19, care spune că „înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie în ochii lui Dumnezeu.” L-am rugat pe Duhul Domnului să mă ajute să cinstesc Cuvântul Său aşa încât să nu fiu înşelată de vrăjmaş din cauza propriilor mele dorinţe egoiste. Nu puteam avea încredere ca viaţa mea să fie în mâinile mele.
Am cerut făgăduinţa din Psalmii 23:3: „Mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său” şi mi-am imaginat că eram o fetiţă care merge de mână cu Salvatorul meu. Fără îndoială că nu puteam să fiu înşelată. M-am încrezut în călăuzirea Sa. El mă povăţuieşte pe cărările neprihănirii.
Murmurarea este o formă de lipsă de respect faţă de puterea lui Dumnezeu. În fond, eu tăgăduiam credinţa mea în călăuzirea Sa şi în puterea Sa de a mă susţine pe drumul pe care El mă conducea. Eu cârteam împotriva Dătătorului pentru darul minunat pe care îl aveam — un loc de muncă.
Tată, astăzi Iţi predau Ţie duhul meu de nemulţumire. Iartă-mâ că am fost nerecunoscătoare pentru binecuvântările pe care mi le-ai dat.
Shanter H. Alexander