El și-a arătat dragostea față de noi

Devoțional femei

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El. (1 Ioan 4:9)

Orice manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii nemărginite. Suveranitatea lui Dumnezeu implică deplina binecuvântare a tuturor fiinţelor create. Psalmistul spune:

„Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie, bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale.

Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă înaintea Feţei Tale, Doamne!

El se bucură neîncetat de Numele Tău

şi se făleşte cu dreptatea Ta” – Psalmii 89:13-18.

Istoria marelui conflict dintre bine şi rău, de la data când a izbucnit pentru prima oară în ceruri şi până la finala înfrângere a răzvrătirii şi eradicarea definitivă a păcatului, constituie, de asemenea, o demonstrare a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu. (…) Legea iubirii fiind temelia stăpânirii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor inteligente depinde de acceptarea, în mod desăvârşit, a marilor ei principii de neprihănire. Dumnezeu doreşte de la toate fiinţele create de El o slujire din dragoste, o slujire care să izvorască din aprecierea caracterului Său. El nu găseşte nicio plăcere într-o ascultare sub imperiul forţei. (…) Atâta vreme cât toate fiinţele create au recunoscut ascultarea iubirii, în tot universul lui Dumnezeu a existat o desăvârşită armonie. Era bucuria oştilor cereşti să aducă la îndeplinire planurile Creatorului lor. Ele îşi găseau plăcerea în a reflecta slava Sa şi a-l aduce laudă. Şi, în timp ce iubirea faţă de Dumnezeu era supremă, iubirea unuia faţă de celălalt era plină de încredere şi neegoistă. Nu exista nicio notă de discordie care să tulbure armonia cerească. (Patriarhi şi profeţi, p. 33-35)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit