El va fi un loc de scăpare pentru noi

Devoțional zilnice

Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. (Psalmii 27:5)

Pentru creştinii adevăraţi şi credincioşi, există o bucurie şi o mângâiere pe care lumea nu le cunoaşte. Pentru ei, aceasta este o taină. Speranţa creştină este mare, cu nemurirea şi slava ei deplină. Ea pătrunde până dincolo de perdea şi este o ancoră a sufletului, sigură şi de nezdruncinat. Şi când furtuna mâniei lui Dumnezeu va veni asupra celor nelegiuiţi, această speranţă nu-i va părăsi, ci ei vor fi ascunşi „sub acoperişul cortului Lui”. (Youth’s Instructor, 1 mai 1854)

Înaintea noastră stau vremuri de necaz, de strâmtorare. Judecăţile lui Dumnezeu vin asupra pământului nostru. Naţiunile pământului tremură. Vor fi încercări şi dificultăţi la fiecare pas; curajul oamenilor, inimile lor vor ceda de teamă. Ce vom face noi în ziua aceea? Deşi pământul se va clătina într-o parte şi în alta ca un om beat şi va fi mişcat din locul lui ca o colibă, dacă am făcut din Dumnezeu stânca noastră, El ne va elibera. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic… Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!» şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge… Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmii 91:1,9-11). (Review and Herald, 15 martie 1887)

Domnul Hristos vede finalul conflictului. Bătălia se desfăşoară din ce în ce mai aprig, mai cu furie. În curând, El va veni, El, care are acest drept, va lua în stăpânire toate lucrurile pământului. Toată confuzia din lumea noastră, toată violenţa şi infracţiunile sunt o împlinire a cuvintelor lui Hristos. Ele sunt semne ale apropiatei reveniri. În ziua revenirii Sale, Hristos îi va ocroti pe aceia care L-au urmat pe El, Calea, Adevărul şi Viaţa. El S-a legat să fie locul lor de scăpare. El le spune: „Du-te, poporul Meu, intră în odăiţa ta… ascunde-te pentru câteva clipe, până voi curăţi pământul de nelegiuirea lui.” (Letter264,1903)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit