„Ele” mă însoțesc!

Devoțional zilnice

… pentru că nu sunt singur… – loan 8:16

Aţi avut vreodată o zi în care să simţiţi că vă doare tot corpul din cauza provocărilor cărora a trebuit să le faceţi faţă? De curând am avut o zi ca asta. Eram epuizată. Stresul îmi răpise zâmbetul de pe buze. Îmi era greu şi să vorbesc. Nu puteam decât să răsuflu uşurată că ziua se termina. Pe când ieşeam din clădire, am fost întâmpinată cu „Lăudat fie Domnul!” de către un domn a cărui energie inepuizabilă înfrumuseţează orice zi. Uitându-se la faţa mea, m-a oprit şi mi-a zis: „Ştii ce le spun oamenilor? Le spun că „ele” mă însoţesc. Eram nedumerită.

Despre ce vorbeşte? mă întrebam. Are vedenii? Când mi-a spus ce îl însoţea, nu am putut decât să-L laud pe Domnul împreună cu el!

Vestea bună este că „ele” ne însoţesc pe fiecare dintre noi, la fel cum i-au însoţit pe aceia ale căror istorii din Biblie ne inspiră. „Ele” au însoţit-o pe Maria Magdalena. Ea a fost prima care L-a văzut pe Isus după învierea Sa. Pavel i-a persecutat pe creştini, dar „ele” l-au însoţit şi pe el. De aceea este acum cunoscut ca cel mai mare predicator care a trăit vreodată. Rahav, o prostituată, apare în genealogia lui Isus. Noe s-a îmbătat la scurt timp după ce a fost scăpat din potop. David a comis adulter, apoi crimă, cu toate acestea a fost un om după inima lui Dumnezeu. Aceste persoane erau întotdeauna însoţite de „ele”. Şi noi suntem. Ce să aibă atâta putere în viaţa noastră, în această călătorie a creştinului?

În cuvintele domnului care m-a salutat, aceste „ele” care ne însoţesc pe toţi sunt bunătatea şi mila. Mila face ca eu să nu primesc pedeapsa pe care o merit pentru păcatele mele, iar bunătatea face să mă bucur de binecuvântări, în ciuda faptului că nu le merit. Trăim momentul de faţă datorită harului şi milei. Ce Dumnezeu puternic este cel căruia îi slujim!

În cele mai întunecate momente ale vieţilor noastre, când ne simţim uitaţi şi singuri, harul şi mila ne însoţesc. Când simţim că am eşuat lamentabil, harul şi mila ne ridică. Atunci când boala ne macină trupurile, harul şi mila ne alină. Oricare ar fi suferinţa noastră, harul şi mila ne asigură vieţi pline de biruinţă în Hristos! Slavă Domnului că „ele” ne însoţesc. Fiţi plini de curaj!

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” (Psalmii 23:6)

Deborah M. Harris

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit