Elisabeta

Devoțional zilnice 16 septembrie 2018

Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. (Luca 1:6)

Vă invit să poposim astăzi în casa luminoasă și primitoare a unei familii în care încă nu se auzise „cântec dulce de copil”. Iată, ne întâmpină în prag Zaharia și Elisabeta și, cu un zâmbet larg și cordial, ne invită înăuntru. Aflăm că el era preot, „din ceata lui Abia” și slujea „la rândul cetei lui” (a opta din cele douăzeci și patru) în Templul din Ierusalim. Elisabeta era din fetele lui Aaron, provenind, de asemenea, din familie preoțească. „Prin viața lor liniștită și sfântă, lumina credinței strălucea ca o stea în mijlocul întunericului acelor vremuri rele” (Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 72). Amândoi făceau parte din acel mic grup care studia cu râvnă profețiile și aștepta venirea lui Mesia. Pentru ei, neprihănirea era mai mult decât o strictă conformare exterioară față de Lege; era o închinare „în duh și adevăr” și cuprindea toate aspectele vieții lor, o neprihănire aprobată de Cer. Din acest cerc mic, ales, mai făceau parte Iosif și Maria (Matei 1:19; Luca 1:38) și Simeon și Ana (Luca 2:25-26,37-38). Eu și tu facem astăzi parte dintre cei consacrați Domnului în totul totului tot?

Elisabeta și Zaharia s-au rugat an după an pentru venirea Răscumpărătorului. Arde necurmat flacăra rugăciunii noastre astăzi pentru revenirea în slavă a acestui minunat Răscumpărător?

Dar calea pentru acest eveniment trebuie pregătită acum și trebuia pregătită și acum două milenii. Elisabeta a fost rânduită de Cer să dea naștere lui Ioan, „glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziți calea Domnului!»” Pentru că un astfel de sol trebuia să fie sfânt, Elisabeta i-a dat o educație aleasă și „din copilărie i-a arătat fără încetare lucrarea pe care o avea de făcut” (Ibidem, p. 76). S-a rugat cu el și pentru el. I-a repetat adeseori chemarea lui de nazireu și condițiile ca Duhul Sfânt să locuiască în templul vieții sale și să-l inspire în transmiterea soliilor Lui. Ce fel de educație oferi copiilor tăi? Vor deveni ei soli neînfricați ai revenirii Domnului Hristos, plini de Duhul Sfânt?

Îți doresc să fii o nobilă „Elisabeta” a acestui timp și, împreună cu alesul inimii tale, „să păziți fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului!”

Magdalena Toma, Arad

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro