Elisei – vindecarea apelor

Devoțional zilnic 4 iunie 2019

Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat sare în el, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.»” 2 Împărați 2:21

Izvoarele de unde se alimentează cu apă o localitate pot constitui o sursă de vindecare şi sănătate sau pot pricinui îmbolnăviri şi suferinţe grave. De aceea este foarte important ca edilii unei localităţi să găsească cele mai bune surse de alimentare cu apă. Prosperitatea şi progresul vor fi strâns legate de acest aspect. De aceea se justifică cheltuielile de a aduce apa, chiar şi de la distanţă, pentru a da cetăţii apa curată şi bună de băut de care aceasta are nevoie.

Ierihonul era o cetate strategică, dar suferea de lipsa unei surse de apă potabilă. Apa suprasărată a mării din vecinătate se infiltra în pânza freatică, făcând izvoarele Ierihonului improprii pentru viaţa şi sănătatea cetăţii.

Este foarte interesantă intervenţia lui Elisei pentru vindecarea apelor. El a cerut să i se aducă un blid nou plin cu sare. Folosind această sare, el I-a cerut lui Dumnezeu vindecarea izvorului cu pricina. Sarea care-l făcea să nu poată fi folosit a fost anihilată de sarea presărată de profet în apele sterpe şi amare. Izvorul Ierihonului s-a vindecat pe dată şi această vindecare a durat tot timpul după aceea.

Nu poate fi oferită nicio explicaţie ştiinţifică plauzibilă pentru acest demers miraculos al lui Elisei. Aceasta a fost o minune, iar minunile nu pot fi explicate şi nici nu au nevoie de aşa ceva. Acesta rămâne un fapt al puterii divine de a vindeca şi restatornici lucrurile.

Succesul la un pas de tine:

Unele resurse aducătoare de amărăciune şi moarte se prescriu şi ar trebui vindecate. Viaţa după aceea ar fi cu totul alta. Merită să încerci!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro