Ellen White şi Războiul civil (I)

Devoțional femei

Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. (Deuteronomul 18:22)

Ellen White a primit multe viziuni cu privire la conflictul care aproape a provocat dezmembrarea Statelor Unite. În Testimonies for the Church [Mărturii pentru comunitate], vol. 1, pp. 264–268, ea o descrie pe una dintre cele mai lungi. Împotriva tuturor predicţiilor epocii, pe 12 ianuarie 1861, ea profetiza începutul iminentului război. Data viziunii este foarte importantă, deoarece conflagraţia a început pe 12 aprilie, trei luni după viziunea sa.

În acea zi se inaugura templul din Parkville, din Michigan. James şi Ellen White, E. J. Waggoner şi Uriah Smith asistau la ceremonie. După predica pastorului White, Ellen a prezentat un puternic apel. Mai târziu a avut o viziune, iar J. N. Loughborough ne povesteşte ceea ce ea a descris:

„Nu este nimeni în acest loc care să fi visat dificultăţile care vor veni peste naţiunea noastră. Oamenii au acordat puţină importanţă Decretului de secesiune emis de Carolina de Sud, dar mi-a fost descoperit că un mare număr de state se vor alătura acestuia şi că va urma un război teribil. […] La sfârşitul războiului, mi-a fost arătat câmpul de bătălie, plin de morţi şi de muribunzi. […] Apoi mi‑au fost arătate căminele celor care şi-au pierdut soţii, copiii şi fraţii în timpul războiului. Am văzut în aceste cămine anxietate şi durere. […] Văd în acest loc persoane care-şi vor pierde fiii în război” ( J. N. Loughborough, Rise and Progress of the Seventh-day Adventists, p. 236–237).

S-a împlinit profeţia? Patru ani de război, aproape un milion de morţi şi peste patru sute de mii de răniţi a fost bilanţul final al secesiunii pornită de Carolina de Sud. Ceea ce a spus Ellen White s-a împlinit la literă.

Iar dacă arunci o privire în cartea Dramatic Prophecies of Ellen White, scrisă de Herbert Douglass, vei rămâne mirat să descoperi cum mesaje vechi de secole s-au împlinit în faţa ochilor noştri. Eu cred în profetul lui Dumnezeu. Dar tu?

#credînprofeţi #darulprofeţiei

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit