Enoh

Devoțional femei

Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. (Geneza 5:24)

Încă pe pământ, dar compatibil cu cerul. Așa l-am putea descrie pe Enoh. Desigur, această compatibilitate pare greu de atins și auzim adesea o mulțime de scuze care încearcă să susțină nu doar că este dificil, ci că este imposibil să reușim o asemenea performanță. Prea multe ispite. Prea rea lumea. Prea slabă biserica. Mereu sunt alții de vină. Mereu sunt împrejurări nefavorabile. Enoh nu a avut o lume mai bună. A devenit și a rămas credincios într-un mediu moral cel puțin la fel de rău ca acela pe care îl avem astăzi. Nu s-a descurajat. Nu s-a lăsat doborât de influențele rele din jurul său. Nu a dorit ca standardele morale să fie coborâte pentru a-i fi calea mai ușoară. Nu s-a plâns de nimeni și de nimic. A fost ancorat în Dumnezeu și a fost îndeajuns.

„Umblarea lui Enoh cu Dumnezeu n-a fost în transă sau în viziune, ci în toate îndatoririle zilnice ale vieții sale. El n-a devenit un pustnic, izolându-se complet de lume, căci el avea de făcut o lucrare pentru Dumnezeu în această lume. În familie și în legăturile sale cu oamenii, ca soț și tată, ca prieten și ca cetățean, el a fost slujitorul dârz și de neclintit al lui Dumnezeu. Inima sa era în armonie cu voința lui Dumnezeu.” (Patriarhi și profeți, p. 85)

Enoh a avut o credință inteligentă, coerentă și responsabilă. A ascultat de Dumnezeu cu strictețe, fără să fie fanatic. A lucrat pentru a-și întreține familia, fără să caute bogățiile lumii. A propovăduit adevărul descoperit de Dumnezeu, fără să se lase contaminat de influența necredinței și disprețul celor ce îl ascultau. A locuit trei sute șaizeci și cinci de ani într-o lume cu care se asemăna tot mai puțin, umblând alături de Dumnezeu, cu care se asemăna tot mai mult.

Asemenea lui Enoh trebuie să fim și noi, așteptătorii iminentei reveniri a lui Isus. Este singura perspectivă. Să devenim și să rămânem compatibili cu El!

Dănuț Obăgeanu, pastor, Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit