Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?” (Ioan 6:8-9)
Ascultă ediția audio aici.
Se întâmpla în luna martie, într-un minunat loc înverzit de pe malul de est al Mării Galileei. La orizont, către nord, se vedeau vârfurile înzăpezite ale muntelui Hermon. Totul era frumos și liniștit. Dar odihna pe care o căutau Isus și ucenicii s-a încheiat brusc odată cu sosirea a mii de oameni, veniți de peste tot.
Isus S-a ocupat de ei cu cea mai mare grijă de-a lungul întregii zile, până s-a făcut târziu. Ucenicii I-au cerut Domnului să trimită oamenii să își cumpere de mâncare. Dar El le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce.” Noi? Ce ironie! Cum? Ce? Aveau doar două sute de dinari în pungă și erau insuficienți pentru a cumpăra pâine ca să hrănească o mulțime. Atunci a apărut Andrei cu un băiat care era dispus să împartă cele cinci pâini și doi pești pe care îi avea. Acest băiețel a lăsat tot ce avea în mâinile Învățătorului. Isus a binecuvântat alimentele, le-a împărțit și le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le distribuie asistenței. Copilul a fost martorul acestui miracol. Ce minune! Conținutul trăistuței lui a servit ca hrană pentru mai mult de cinci mii de persoane și resturile au umplut douăsprezece coșuri. Nimic nu s-a pierdut!
Da, iată că un băiețel L-a scos pe Isus din încurcătură, la fel ca și pe ucenicii dezorientați de-a binelea. Mulți oameni cred că nu trebuie să se țină cont de copii și de tineri la evenimentele notabile și cu atât mai puțin să le fie încredințate responsabilități care au o anumită importanță. Dar Isus nu a gândit așa. El Însuși a început să ia parte la „lucrările Tatălui Său” pe când avea doar doisprezece ani. A făcut minuni importante pentru copii, i-a binecuvântat pe micuții aduși la El de mamele lor, mustrându-i pe ucenicii care voiau să îi îndepărteze. Și la intrarea Sa triumfală în Ierusalim a fost primit de mulți tineri care au strigat în templu: „Osana, Fiul lui David”, favorizând indignarea conducerii sacerdotale evreiești (Matei 21:15).
Relatarea despre înmulțirea pâinilor și a peștilor ne amintește importanța copiilor și tinerilor care pun tot ce au la dispoziția lui Isus, importanța a ceea ce sunt și pot deveni prin Providența divină. Înțeleptul a spus cu mult timp în urmă: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană” (Proverbele 20:11).
Și noi putem lăsa la dispoziția lui Isus tot ce avem mai bun. Și El va înmulți toate acestea pentru a binecuvânta viețile multor oameni.