Estera – providența tacită

Devoțional zilnic 13 iunie 2019

Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie? Estera 4:14

Demersul personal al Esterei este foarte zbuciumat şi plin de surprize. Existenţa ei liniştită şi anonimă este marcată deodată de un concurs de frumuseţe, care avea să-i modifice radical viaţa. Apoi, ajunsă în culmea afirmării personale, viaţa ei este ameninţată cu distrugerea, împreună cu întregul ei neam.

Dar panorama este cu atât mai interesantă, cu cât intră în scenă din ce în ce mai multe elemente. O împărăteasă se poartă cu demnitate surprinzătoare, fapt ce atrage după sine repudierea ei şi vacantarea postului. Din şirul nesfârşit de oferte, Ahaşveroş se opreşte exact asupra Esterei, apoi, într-o noapte de nesomn, împăratul citeşte exact cronica referitoare la Mardoheu. Vizitele împăratului la ospeţele Esterei se desfăşoară exact atât cât să nu înceapă execuţia evreilor. Emisarii imperiali duc vestea salvării evreilor exact înainte ca decretul de exterminare să intre în vigoare.

În ciuda faptului că numele lui Dumnezeu lipseşte din cartea Esterei, prezenţa Sa este neîndoielnic acolo. Autorul cărţii tace cu privire la numele divin, dar descrie cu lux de amănunte paşii Providenţei pentru realizarea planului lui Dumnezeu. Evreii se dovedesc fideli unui Dumnezeu nevăzut, dar intervenţiile Sale se văd de departe. Paşii Săi nu se observă prea bine, dar urmele pe care le lasă sunt clare pentru oricine. Rugăciunea Esterei rămâne un secret de palat, dar rezultatele acestei rugăciuni ajung repede până la marginea imperiului.

Succesul la un pas de tine:

Providenţa tacită continuă sigur să Se manifeste şi astăzi. Poţi fi unul dintre puţinii care o observă şi beneficiază de pe urma ei!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro