Eutih – riscul uitatului pe fereastră

Devoțional zilnic 1 noiembrie 2019

Şi un tânăr, numit Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Fapte 20:9

Ferestrele constituie o necesitate pentru o casă. Prin ferestre vin lumina şi aerul şi tot prin fereastră avem legătura cu lumea. Dar ele pot deveni un risc major atunci când se abuzează de ele. Devin locul pe unde pot pătrunde hoţii sau pe unde se poate cădea afară. Acest risc din urmă s-a dovedit a fi real pentru Eutih.

Pavel era plin de vervă, iar fraţii erau doritori să-l asculte, aşa că el continua să predice. Trecând de la un subiect la altul, s-a făcut târziu, iar fraţii au adus lămpi pentru a putea asculta în continuare. Eutih ar fi vrut să mai audă ce spunea Pavel, dar somnul începea să-l cuprindă, aşa că s-a tras la fereastră, unde era mai mult aer. Cum nu prea erau locuri pe bănci, Eutih s-a aşezat pe pervaz, încercând să rămână treaz. Numai că somnul l-a cuprins şi, pierzându-şi echilibrul, a căzut în gol. O bufnitură din curte l-a făcut pe Pavel să-şi oprească predica şi să alerge şi el jos, tocmai când fraţii ridicau trupul fără viaţă a lui Eutih.

Din fericire, acest moment de derută a devenit ocazia lui Pavel de a-şi proba darul minunilor, iar rugăciunea sa a fost ascultată şi Eutih, readus la viaţă. Cuprinşi de o înviorare nouă, ascultătorii au continuat să urmărească şi restul predicii lui Pavel. El avea atâtea să le spună şi ei aveau aşa de mare nevoie să afle tot ce era necesar pentru păstrarea credinţei şi pentru creşterea personală! Probabil că, pentru multă vreme, Eutih nu avea să se mai apropie de fereastră, conştient de riscurile pe care aceasta le presupune.

Succesul la un pas de tine:

Priveşte pe fereastră, dar ai grijă să nu fii furat de peisaj, pentru că s-ar putea să nu mai aibă cine să intervină.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro