Evodia și Sintichia – unitate posibilă

Devoțional zilnic

Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul. Filipeni 4:2

Probabil că Pavel avea motive serioase atunci când le îndemna pe Evodia şi Sintichia să lupte pentru unitate şi iubire frăţească. Este un fenomen obişnuit ca oamenii să aibă şi să exprime păreri diferite, doar că acest lucru poate duce la tensiuni şi neînţelegeri. Deşi Filipi era locul de suflet pentru Pavel şi epistola sa către Filipeni este cea mai tandră dintre câte a scris, chiar şi în această biserică erau probleme de rezolvat. Este posibil ca relaţiile dificile dintre cele două surori să fi devenit dramatice, iar acest lucru îi prilejuieşte apostolului ocazia de a se ocupa de caz.

Sfatul lui Pavel către cele două femei este bilateral, ceea ce înseamnă că niciuna nu era deplin îndreptăţită să fie supărată şi intransigentă şi că amândouă aveau nevoie să-şi reconsidere poziţiile şi acţiunile.

Este interesant remediul pe care îl recomandă apostolul. El doreşte ca cele două surori să fie un gând în Domnul. Acest lucru înseamnă că, în timp ce Evodia şi Sintichia continuau să aibă sisteme de gândire proprii, atunci când era vorba de lucrurile spirituale şi de viaţa bisericii, ele trebuiau să depună orice efort pentru a elimina diferenţele de păreri. Această recomandare sugerează în mod implicit şi indirect ca atât una, cât şi cealaltă să recurgă la serviciile de intermediere şi sfatuire ale conducătorilor bisericii locale. Dar mai presus de toate, Pavel sugerează cultivarea spiritului de renunţare de sine şi de creştere spirituală împreună, prin acceptarea diferenţelor ca fiind binecuvântate completări reciproce.

Succesul la un pas de tine:

Evodia şi Sintichia continuă să se regăsească printre noi. Trebuie să depunem orice efort pentru diminuarea tensiunilor nenecesare şi contraproductive.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit