Exemple remarcabile de rugăciune

Devoțional zilnice 10 ianuarie 2019

Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. (Ioan 15:7)

Rugăciunea reprezintă mijlocul prin care se obțin binecuvântări care altfel nu ar putea fi primite. Patriarhii au fost oameni ai rugăciunii și Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru ei. Când a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-o țară străină, Iacov s-a rugat în căință umilă, iar Domnul i-a răspuns printr-un vis în timpul nopții. El a văzut o scară luminoasă și strălucitoare, cu capătul rezemat pe pământ și cu vârful atingând cerul înalt… După aceea, pe când se întorcea la casa tatălui său, s-a luptat toată noaptea cu Fiul lui Dumnezeu, chiar până la revărsatul zorilor, și a biruit. I-a fost dată asigurarea: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.”

Iosif s-a rugat și a fost ferit de păcat în mijlocul influențelor menite a-l îndepărta de Dumnezeu. Când a fost ispitit să se abată de pe calea curăției și integrității, el a spus: „Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

Moise, care petrecea mult timp în rugăciune, era cunoscut ca fiind cel mai blând om de pe fața pământului. Pentru blândețea și umilința sa, el a fost onorat de Dumnezeu și și-a adus la îndeplinire cu credincioșie responsabilitățile înalte, nobile și sacre ce i-au fost încredințate. În timp ce îi conducea pe copiii lui Israel prin pustie, se părea că aceștia urmau să fie nimiciți din cauza murmurării și a răzvrătirii lor. Însă Moise s-a înfățișat înaintea adevăratei Surse de putere; el a prezentat cazul înaintea Domnului. (…)

Daniel a fost un om al rugăciunii, și Dumnezeu i-a dat înțelepciune și tărie ca să reziste tuturor influențelor care conspirau să-l atragă în cursa necumpătării. Încă pe când era tânăr, a fost un titan în ce privește moralitatea prin puterea Celui Preaînalt…

În temnița din Filipi, în timp ce sufereau lovituri cumplite, cu picioarele în butuci, Pavel și Sila se rugau și înălțau cântări de laudă lui Dumnezeu, și îngeri din ceruri au fost trimiși pentru a-i salva. Pământul s-a cutremurat când au apărut acești mesageri cerești, iar porțile închisorii s-au deschis, eliberându-i pe cei întemnițați… Trebuie să ne desprindem de pământ și să ne prindem continuu de cer. – Signs of the Times, 14 august 1884

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro