Exemplul lui Ioan Botezătorul

Devoțional de seară 2 decembrie 2019

A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (Ioan 1:6)

Urmărește ediția video aici.

Nașterea lui Ioan Botezătorul fusese prezisă de profeți și, în legătură cu acest eveniment, un înger a fost trimis la Zaharia ca să-l înștiințeze. Solul ceresc a poruncit tatălui să crească copilul respectând obiceiuri stricte de cumpătare.

Ioan nu se simțea suficient de puternic pentru a se împotrivi presiunii mari a ispitei pe care ar fi întâmpinat-o în mijlocul societății. S-a temut că obiceiurile ce predominau între iudei aveau să-i afecteze caracterul și a luat decizia de a se separa de lume și a face din pustie căminul său… Departe de a se simți singur, trist sau disperat, el s-a bucurat de viața sa simplă și retrasă, iar obiceiurile sale temperate l-au ajutat să-și păstreze simțurile nepervertite. (…)

Ioan avea o lucrare deosebită de făcut pentru Dumnezeu. El trebuia să se ocupe de păcatele și nechibzuințele oamenilor. Pentru a putea corespunde pentru această lucrare publică importantă, trebuia să se califice căutând cunoștință de sus. El trebuia să mediteze și să se roage și, prin studiu, să se familiarizeze cu profețiile și să cunoască voia lui Dumnezeu. Departe de lumea ocupată, ale cărei griji și plăceri ispititoare i-ar fi distras mintea și i-ar fi pervertit gândurile și închipuirile, el era în contact cu Dumnezeu și cu natura. Prin obiceiurile sale stricte de cumpătare, el și-a asigurat o sănătate fizică, mintală și morală.

Ioan s-a obișnuit cu lipsurile și cu greutățile, pentru a fi în stare să stea în mijlocul oamenilor neclintit de circumstanțe, precum stâncile și munții din pustie care îl înconjuraseră timp de treizeci de ani. O mare lucrare se afla în fața lui și era necesar ca el să-și formeze un caracter care să nu se abată de la ceea ce este bine și de la datorie prin nicio influență din jur. (…)

Ioan constituie un exemplu pentru… oamenii din aceste vremuri din urmă, cărora le-au fost încredințate adevăruri importante și solemne. Dumnezeu dorește ca ei să fie cumpătați în toate lucrurile. El dorește ca ei să fie conștienți de nevoia de a-și tăgădui apetitul și de a-și păstra pasiunile sub controlul rațiunii. Acest lucru este necesar pentru ca ei să poată avea tărie morală și puterea de a discerne între ceea ce este bine și ceea ce este rău, între adevăr și minciună. Există o lucrare de făcut pentru fiecare… în via Domnului și El dorește ca toți să fie calificați pentru a-și îndeplini util partea. – Youth’s Instructor, 7 ianuarie 1897

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro