Experiența iertării

Devoțional zilnic 3 iunie 2019

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? (Mica 7:18)

Urmărește versiunea video aici.

Avem nevoie de mai multă credință în Domnul Isus Hristos. Trebuie ca El să fie prezent în viața noastră de fiecare zi. Atunci vom avea pace și bucurie și vom cunoaște din proprie experiență semnificația cuvintelor Sale: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10). Credința noastră trebuie să revendice făgăduința că noi rămânem în dragostea lui Isus.

Ne sunt acordate ocazii prețioase ca să fim o binecuvântare pentru alții, întărindu-le credința și încurajându-i în virtutea luminii cerești care strălucește în propriile noastre suflete. Putem aduna pentru propriul folos raze prețioase de speranță, voioșie și pace, bucurie deplină și, făcând astfel, îi putem ajuta pe toți cei cu care avem de-a face. În loc să întărim necredința și îndoiala, noi vom inspira speranță.

Este privilegiul tuturor celor care se supun condițiilor să aibă o credință născută din experiență, să știe pentru ei înșiși că iertarea este acordată pentru orice păcat. Dumnezeu a promis că, dacă ne mărturisim păcatele, El ne va ierta și ne va curăți de orice nelegiuire. Dă la o parte necredința. Dă la o parte suspiciunea că aceste promisiuni nu sunt pentru tine. Ele sunt pentru fiecare păcătos care se pocăiește, și Dumnezeu este dezonorat dacă nu ai credință. Fie ca cei ce sunt stăpâniți de îndoială să creadă pe deplin cuvintele lui Isus, și de atunci înainte ei se vor bucura de binecuvântarea luminii. (…)

Noi Îl ținem pe Mântuitorul nostru mult prea departe de noi în viața de fiecare zi. Trebuie ca El să locuiască cu noi ca prieten de încredere, mult onorat. Trebuie să Îl consultăm în orice subiect. Trebuie să-I spunem Lui despre fiecare necaz prin care trecem și, în felul acesta, să dobândim putere să învingem ispita.

Ce I-am putea cere lui Dumnezeu mai mult decât ne-a dat? Oh, dragostea, infinita dragoste a Domnului nostru binecuvântat, sacrificiu suprem pentru noi! Ce bucurie ar trebui să cuprindă inimile creștinilor și ce expresii de recunoștință ar trebui să iasă de pe buzele lor pentru faptul că, prin sângele Domnului Isus, este posibil să câștigăm iubirea lui Dumnezeu și să fim una cu El! Prin credința în Fiul, noi vom fi ascultători de toate poruncile Tatălui și vom avea viață prin Domnul Isus Hristos.

Domnul Hristos este nădejdea și adăpostul nostru. Neprihănirea Sa este atribuită doar celui ascultător. Să acceptăm acest lucru prin credință, astfel ca Tatăl să nu găsească în noi niciun păcat. – Review and Herald, 21 septembrie 1886

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro