Ezechia – viața ca o pradă

Devoțional zilnic

Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei şi voi ocroti cetatea aceasta din pricina Mea şi din pricina robului Meu David. 2 Împărați 20:6

Cei cincisprezece ani de viaţă dăruiţi de Dumnezeu lui Ezechia sunt adesea un motiv serios de meditaţie cu privire la sensul vieţii. Ceea ce este adevărat despre aceşti ani adăugaţi poate fi aplicat oricăror ani din viaţă.

Fiind bolnav de moarte, împăratul Ezechia s-a rugat lui Dumnezeu, cerând îndurare şi milă. Răspunsul lui Dumnezeu a venit prin profetul Isaia, prin care i s-a promis atât vindecare personală, cât şi protecţie naţională. Dumnezeu avea să mai adauge încă cincisprezece ani vieţii lui Ezechia. El era dispus să mişte chiar şi soarele pe boltă pentru a confirma bunele Sale intenţii. Ca urmare, umbra de pe cadranul solar al lui Ahaz s-a dat înapoi cu zece trepte. Nu ştim cum a făcut Dumnezeu acest lucru, dar este cert că Ezechia a fost impresionat de acest fapt. Insă ceea ce a făcut cu anii dăruiţi lui de Dumnezeu constituie o lecţie de viaţă de prim ordin.

Ne-am fi aşteptat ca Ezechia să folosească orice ocazie pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu pentru această dovadă a bunătăţii Sale. Dar acest lucru nu s-a întâmplat aşa cum ar fi trebuit. Când au venit oaspeţii din Babilon pentru a se convinge de misterul vindecării sale, el a dat dovadă de inconştienţă, prezentându-le acestora vistieria regală, în loc să le vorbească despre măreţia lui Dumnezeu. Oricum, vistieriile lui Ezechia nici pe departe nu le puteau egala pe cele ale Babilonului, dar Dumnezeul lui Israel merita să fie înălţat cu acea ocazie. Neglijenţa regală avea să fie plătită foarte scump.

Succesul la un pas de tine:

Există lucruri cu adevărat de valoare în viaţă şi pentru viaţă. Arată adevărata preţuire numai pentru ceea ce merită!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit