Făcătorii de pace sunt numiți copii ai lui Dumnezeu

Devoțional zilnice

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! (Matei 5:9)

Hristos este Prinţul păcii şi misiunea Lui este aceea de a stabili pacea pe pământ şi în ceruri, pace pe care păcatul a nimicit-o. „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Oricine consimte să renunţe la păcat şi îşi deschide inima în faţa iubirii lui Hristos se face părtaş al acestei păci cereşti.

Nu există niciun alt temei pentru pace în afară de acesta. Harul lui Hristos primit în inimă supune vrăjmăşia, certurile şi umple sufletul cu iubire. Acela care este în pace cu Dumnezeu şi cu semenii săi nu poate fi nefericit. Invidia nu se va afla în inima sa; suspiciunile nu-şi vor găsi locul acolo, ura nu poate să existe. Inima care este în armonie cu Dumnezeu este părtaşă la pacea cerească şi îşi va răspândi influenţa binecuvântată în jurul ei. Spiritul păcii va odihni precum rouă pe inimile obosite şi tulburate de lupta lumească.

Urmaşii lui Hristos sunt trimişi în lume cu solia păcii. Acela care, prin influenţa liniştită a unei vieţi sfinte, va descoperi iubirea lui Hristos, acela care, prin cuvânt sau faptă, va conduce pe altul să renunţe la păcat şi să-şi predea inima lui Dumnezeu este un făcător de pace.

Şi „ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu”. Spiritul păcii este dovada legăturii lor cu Cerul. Atmosfera plăcută a lui Hristos îi înconjoară. Mireasma de viaţă, frumuseţea caracterului lor descoperă lumii faptul că ei sunt copii ai lui Dumnezeu. Văzându-i, oamenii recunosc că au fost cu Isus. „Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu” (1 Ioan 4:7). „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”, dar „toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:9,14). „Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor” (Mica 5:7). (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 32)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit