Făgăduința împlinită

Devoțional zilnic 25 decembrie 2019

Intră în bucuria stăpânului tău. (Matei 25:21)

Deși au privit cu toată atenția spre cer până ce Domnul lor nu S-a mai văzut, ucenicii nu au putut observa îngerii care erau în jurul Comandantului lor iubit. Domnul Isus conducea o mulțime care înviaseră din morți în momentul învierii Sale. Pe măsură ce acea mulțime glorioasă se apropie de porțile cetății veșnice, îngerii cântă: „Porți, ridicați-vă capetele, ridicați-vă porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei.” Iar îngerii ce păzesc porțile răspund: „Cine este acest Împărat al slavei?” Îngerii însoțitori răspund: „Domnul oștirilor, El este Împăratul slavei.” În timp ce alaiul triumfător intră, îngerii vor să se plece în adorare în fața Domnului slavei, însă El îi oprește. Înainte de a primi omagiul lor, El trebuie să se asigure că sacrificiul Său pentru neamul omenesc decăzut a fost acceptat de Tatăl. El trebuie să Se asigure că prețul plătit pentru răscumpărarea celor pierduți a fost suficient pentru a-i răscumpăra de sub puterea păcatului și a morții… Acolo, în splendoarea din curțile cerești, printre zeci de mii de mii care așteaptă să-și arunce coroanele la picioarele Sale, El nu-i uită pe aceia pe care i-a lăsat pe pământ să îndure împotrivire, ocară și dispreț. După ce Tatăl L-a asigurat că răscumpărarea plătită este acceptată, El mai are o cerere pentru cei care cred în El și Îl urmează: „Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.” El a cerut ca ucenicii Săi să poată intra în bucuria Sa și să aibă parte de slava Sa și, în cele din urmă, cel care este slujitor credincios al Domnului să poată auzi cuvintele: „Intră în bucuria stăpânului tău.”

Când a terminat de înaintat cererile Sale, Tatăl a dat porunca: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine.” Atunci cântări de bucurie și iubire străbat curțile cerești: „Vrednic, vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și trăiește iarăși, biruitor, triumfător!” Şi acest Isus, pe care mulțimi fără număr de oști cerești își găsesc plăcerea să-L adore, va veni din nou pentru a-Şi împlini promisiunea și a primi la Sine pe aceia care-L iubesc. Nu avem noi un motiv extraordinar să ne bucurăm? Împlinirea speranței noastre este gata să aibă loc; cei credincioși vor intra curând în bucuria stăpânului lor. – Signs of the Times, 27 ianuarie 1888

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro