Făgăduința pentru azi – 14 februarie

Devoțional zilnic 13 februarie 2020

„Domnul tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” – Psalmii 147:3

În 1928, cercetătorul englez Alexander Fleming a descoperit penicilina, care luptă contra microorganismelor, ca bacteriile, salvând de-a lungul timpului milioane de vieţi care altfel ar fi fost secerate de tuberculoză, sifilis sau pneumonie. Penicilina a fost obţinută la început chiar din aceşti germeni, din mucegai.

Pentru cei mai mulți oameni, această descoperire este o întâmplare, dar, în realitate, pentru un credincios acest lucru e o fereastră pe care Dumnezeu ne-a deschis-o printr-un om savant şi dedicat, pentru a ne izbăvi de foarte multă suferință. Există leacuri pentru boli fizice pe care le atribuim inteligenței umane, aşa cum există şi soluții ştiințifice chiar şi pentru boli ale minții sau ale inimii. Nimic nu este la întâmplare; totul este dăruit pas cu pas omului, spre cunoaştere, de către Creatorul tuturor lucrurilor. Planul Lui este să ne ajute să parcurgem în condiții cât mai bune, suportabile, drumul vremelnic al acestei vieți. El face acest lucru ca să ne dea posibilitatea ca acum, în viața de pe pământ, să ne putem pregăti pentru adevărata viață, cea din Împărăția Lui. Deci nimic din ceea ce ne vindecă nu a apărut la întâmplare sau din greşeală; doar noi putem considera aşa. Totul este providență.

Provocare

Vezi dacă dintre cei de lângă tine este cineva bolnav şi oferă-te să-i cumperi medicamentele sau oferă-i o variantă naturistă a tratamentului pe care îl face.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro