Făgăduința pentru azi – 15 ianuarie 2020

Devoțional zilnic 14 ianuarie 2020

„Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele.” – Isaia 25:8

Prin fiecare minut în care închidem ochii pierdem 60 de secunde de lumină. Nici nu e nevoie de prea multe demonstrații într-o chestiune atât de evidentă. Dar realitatea este că, de cele mai multe ori, închiderea ochilor nu este o acțiune voluntară. Închidem ochii din instinct atunci când simțim un pericol sau când ne orbește prea multă lumină.

Trecem mereu prin situații în care aproape că ne dau lacrimile. Nu întotdeauna avem curajul să exteriorizăm suferința ori emoțiile pe care le trăim. Important e însă faptul că Dumnezeu știe orice frământare și, înainte de a se deschide izvorul de lacrimi, El are deja un plan pentru ca sursa durerii să fie stinsă ori alinată. Cel mai potrivit lucru atunci când simțim că ni se întunecă privirea de durere sau de noaptea dezorientării ar fi să Îl rugăm pe El să aducă lumina. El înseninează ziua sau noaptea. El este sursa luminii veșnice, nimic nu Îl poate opri să vină lângă noi în clipele întunecate. Trebuie doar să Îi spunem această nevoie.

Provocare

Dacă astăzi vei simți că vrei să plângi, gândește-te în ce măsură este posibil ca și altcineva să treacă prin aceeași frământare. Vezi dacă nu poți alina în vreun fel acea durere.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro