Făgăduința pentru azi – 19 ianuarie 2020

Devoțional zilnic

„Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.” – Psalmii 32:7

Coloniile de pescăruşi au paznici desemnaţi, din rândul păsărilor adulte. Dacă sesizează vreun pericol, paznicii dau alarma şi întreaga colonie atacă intrusul. Chiar dacă noi socotim că necuvântătoarele ne sunt inferioare, putem totuși învăța multe lecții din comportamentul lor. Aceste păsări știu că solidaritatea contează. Ele au priceput că nu este suficient doar acordul cu privire la o realitate, ci și acțiunea împreună cu cei ce înțeleg la fel.

De foarte multe ori, Dumnezeu alege să ne ajute prin intermediul unor copii de-ai Lui. Fiecare dintre noi face parte pe rând din cele două categorii: ori putem fi atacați, și avem nevoie de solidaritatea celorlalți, ori suntem în situația de a veni în ajutor. De multe ori, comoditatea ne determină să rămânem pasivi la nevoia celorlalți; de foarte multe ori, neimplicarea noastră în a-i ajuta pe alții ne face să ne simțim singuri în momentele de amenințare ori de criză. Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu are nevoie de tine pentru a salva pe cineva? Ești conștient că ai putea face mai mult decât să observi situația prin care trece cineva? Ce zici de ceva mai multă implicare? Cum ar fi să devii mai solidar cu nevoile celorlalți?

Provocare

Fă ceva deosebit astăzi. Privește cu atenție și identifică pe cineva care trece printr-o criză ori o situație dificilă de orice fel. Află în ce fel ai putea fi de ajutor și fă ceva concret în acest sens.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit