Făgăduința pentru azi – 2 aprilie

Devoțional zilnic 1 aprilie 2020

„Cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” – 2 Cronici 32:8

O vidră adultă are nevoie de aproximativ 2,5 kilograme de hrană pe zi, adică 20% din greutatea sa corporală. E nevoie deci de un efort foarte mare pentru a procura atâta mâncare. Nimeni nu-i oferă pe tavă hrana de care are nevoie, ci este obligată să îşi caute singură această cantitate. Creatorul a dotat-o cu pricepere şi capacitatea de a realiza acest lucru zi de zi.

Evident că pentru noi ar fi convenabil să avem o echipă de servitori, care să rezolve responsabilităţile noastre zilnice, atât acasă, cât şi la serviciu sau la şcoală. Cum ar fi să ne scrie cineva temele pentru acasă ori să se pregătească şi să dea examenele în locul nostru? Totuşi, aşa ceva nu se întâmplă decât în foarte puţine cazuri şi numai în anumite aspecte. În general, trebuie să ne îngrijim de hrana şi de adăpostul nostru. Dacă nu există motive de incapacitate fizică, fiecare dintre noi trebuie să se achite de responsabilităţi şi să se îngrijească de ceea ce îi este necesar traiului. Chiar şi copiii au astfel de îndatoriri. În planul Său, Dumnezeu a stabilit că noi avem un rol activ şi este spre binele nostru să fim ocupaţi şi să nu lenevim, primind totul de-a gata. Să fim recunoscători pentru puterea şi ajutorul primite de la El.

Provocare

Vezi care dintre cunoscuţii tăi nu se poate îngriji singur de ceea ce are nevoie şi ajută-l într-un fel!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro