Făgăduința pentru azi – 27 ianuarie 2020

Devoțional zilnic 26 ianuarie 2020

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curățească de orice nelegiuire.” – 1 Ioan 1:9

Albert Speer a fost singurul acuzat al procesului de la Nürnberg care şi-a recunoscut vina. Toţi ceilalţi fie au negat, fie nici măcar nu s-au predat, iar unii nici măcar n-au fost judecaţi încă. Recunoașterea unei infracțiuni poate duce la reducerea pedepsei în majoritatea tribunalelor. Acest lucru depinde totuși de subiectivismul judecătorului care pronunță sentința.

În ce privește păcatul, principala dorință a lui Dumnezeu nu este nici pedepsirea și nici moartea păcătosului. El Își dorește cel mai mult salvarea, izbăvirea celui greșit. Dar salvarea omului, deși este plătită foarte scump cu viața Mântuitorului, depinde într-un mod esențial de un gest al omului: recunoașterea, mărturisirea. Acest lucru poate fi poarta prin care vine mântuirea, dar poate fi și zidul care îl desparte pe om de Izbăvitorul lui. Invitația lui Dumnezeu este de a veni, indiferent de situația în care ne aflăm, în fața Lui cu mărturisire, pentru a-I da șansa să devină avocatul nostru și să obțină iertare în meritele jertfei de pe cruce. Acum e momentul pentru mărturisire sinceră și deplină.

Provocare

Gândește-te dacă ai pe inimă o greșeală făcută față de cineva. Ia hotărârea să ceri iertare, roagă-te pentru ajutor divin și vorbește cu persoana față de care ai greșit.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro