Făgăduința pentru azi – 3 martie

Devoțional zilnic 2 martie 2020

„Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit.” – Ioan 10:9

Osul hioid, aflat deasupra laringelui, susţine muşchii limbii şi este singurul os din organism care nu atinge niciun alt os! Acesta este practic zăvorul „uşii” gurii omului. Împreună cu muşchii laringelui, acest os este foarte important în procesul de înghițire, dar şi în controlul respirației. Dacă muşchii de lângă acest os sunt imobilizați pentru mai multă vreme, şi laringele dobândeşte o paralizie parțială, persoana bolnavă va avea nevoie să fie hrănită prin sondă gastrică, altfel moare. Este interesant cum ceva atât de mic şi de neînsemnat are o importanță capitală. Ceea ce poate opri vorbirea, poate bloca şi alimentația şi, în unele cazuri, chiar respirația.

În viața spirituală nu e nevoie de lucruri şi păcate spectaculoase, este suficient să se strecoare ceva minor, aproape invizibil, şi acel lucru să devină obicei, să se transforme în ceva greu de controlat. Poate fi o imagine, poate fi un ritm, poate să fie un gând sau o idee pe care o tot hrănim. Nimic nu este prea neînsemnat ca să nu mai veghem.

Provocare

Fă o listă cu trei lucruri minore care crezi că îți influențează zilnic deciziile şi comportamentul.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro