Făgăduința pentru azi – 6 ianuarie 2020

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” – Psalmii 103:13

În vechiul Babilon, socrii mici erau obligaţi să-i aprovizioneze zilnic, timp de o lună, pe tinerii căsătoriţi cu mied (vin cu miere), realitate de la care provine celebra lună de miere. În dorința lor de a asigura fericirea copiilor, părinții își creează reguli și justificări.

Omul a fost creat liber și cu dreptul de a alege. Avem libertatea de a accepta ceva sau de a refuza. Nici măcar Dumnezeu nu încalcă acest statut de liber-arbitru al omului. Ca un părinte, El încearcă mereu și mereu să ofere sub forma unor daruri ceea ce ar contribui la fericirea noastră. Noi însă, de foarte multe ori, Îl respingem; percepem darurile Lui ca pe o intervenție nelegitimă în viața noastră și, din orgoliul specific omului, cenzurăm binecuvântările pe care am vrea să le avem. O atitudine mai puțin orgolioasă și ceva mai binevoitoare ne-ar permite să fim mult mai bogați în daruri și mult mai împliniți în fericirea
noastră. Trebuie să Îi acordăm lui Dumnezeu ceva mai mult din dreptul Lui de Părinte și deci dreptul de a ne iubi. Azi ar fi un foarte bun moment de început.

Provocare

Dacă tatăl tău este în viață, fă astăzi ceva special pentru el. Un cadou special poate fi și simplul fapt de a-ți lua timp să vorbești cu el.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro