Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. – 1 Corinteni 2:9
În luna februarie, eu şi soţul meu l-am vizitat pe fiul nostru şi familia lui, care locuiesc în Alaska. Garrick şi Stephanie şi-au luat câteva zile libere de la serviciu şi am mers cu toţii spre Fairbanks, la aproape două sute de kilometri nord de Cercul Arctic.
Am petrecut momente speciale împreună, iar aceasta a fost ocazia perfectă să vizităm parcul pentru copii din Ice Alaska. Nepotul nostru de patru anişori, Derion, s-a dat pe toboganele din blocuri de gheaţă şi a alergat multă vreme pe terenul îngheţat; nepoata noastră, Avril, de aproape doi ani, a salutat un lup sculptat din gheaţă. Vălul de ceaţă s-a ridicat şi a dezvăluit frumuseţea munţilor înfăşuraţi în zăpadă şi a copacilor cuprinşi de brumă. Apoi a venit vremea să prânzim. Am fost de-a dreptul încântată când am aflat că legumele şi verdeţurile servite erau proaspete, cultivate în căldura solariilor geotermale. Fiecare şi-a comandat câte o supă de roşii cu busuioc. În timp ce aşteptam să fim serviţi, am încercat să găsim modalităţi de a-i amuza pe copii. Ne-au atras atenţia câteva trofee autohtone de vânătoare.
– Ce este acolo? a întrebat-o Garrick pe Avril.
– Bu, a anunţat ea, privind către un karibu.
– Iar ăla e un elan, a proclamat Derion, arătând cu degetul spre un alt perete.
– Şi aceea ce este? am întrebat eu, arătând spre o blană de urs de pe tavanul de lemn.
– Un urs zburător, a răspuns Derion imediat.
Uneori îmi este greu să îmi imaginez Cerul. Viziunea lui Ioan din Apocalipsa nu mi se pare logică. Dar, asemenea nepotului meu, care a acceptat fără întrebări ideea unui urs zburător – idee care este demontată de întâlnirile lui cu urşii reali -, probabil că ar trebui să accept şi eu frumuseţea, grija şi dragostea pe care le descopăr în Biblie. Meditând la acel memorabil sfârşit de săptămână din Fairbanks, îl privesc ca pe o pregustare a realităţii de atunci, când voi sta pe malurile râului vieţii. Îmi amintesc de Derion patinând pe gheaţă şi tânjesc să îi văd pe cei dragi ai mei la marea de cristal. Când îmi amintesc de Avril, care s-a împrietenit cu un carnivor foarte mare, mă gândesc la lupul şi la mielul care se vor juca împreună. Bruma strălucitoare mă face să tânjesc să intru pe porţile de mărgăritar. Când îmi amintesc de supa aceea delicioasă, anticipez cu nerăbdare festinul cu fructele pomului vieţii.
Denise Dick Herr