Familia adoptată de Dumnezeu

Devoțional zilnic 23 februarie 2020

Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale. Efeseni 1:5

Ca o persoană care a fost adoptată şi care se gândeşte ea însăşi să adopte, rămân mereu uimită de ideea că şi Dumnezeu activează în acelaşi domeniu. Creatorul universului este înfăţişat în nenumărate rânduri în Biblie drept un părinte implicat în procesul de adopţie, îşi iubeşte copiii rătăciţi atât de mult, încât îşi doreşte să îi readucă în familia Lui. Este un lucru uimitor, dacă stai să te gândeşti. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a vrut de bunăvoie să facă sacrificiul suprem prin Fiul Său, Isus. Dumnezeul a toţi şi a toate nu putea îndura să-Şi vadă creaţia fără un Tată şi fără locuinţă, aşa că a decis să facă ceva în această privinţă.

Toţi copiii sunt miracole oferite de Dumnezeu, dar este ceva deosebit la copiii adoptaţi. Adopţia nu este un eveniment care se întâmplă ca un moft sau din greşeală. Nu se poate face nici în grabă. Adopţia are nevoie de luni de zile de planificare şi pregătire atentă, iar în tot acest timp se manifestă inclusiv anxietatea conştientizării că totul poate eşua chiar în ultimul minut, chiar înainte ca procesul să fie finalizat, înainte de a putea deveni o familie. De ambele părţi există îngrijorarea: „Şi dacă nu mă place?”

În mod surprinzător, acestea sunt aceleaşi griji pe care şi Dumnezeu Şi le face în privinţa noastră. El aşteaptă adopţia. Dumnezeu a rezolvat totul astfel încât noi să ne putem alătura familiei Lui. A făcut acest lucru pentru că a vrut în mod special şi pentru că I-a oferit un motiv de bucurie, deoarece ne iubeşte incomensurabil. La fel ca toţi părinţii adoptivi, vrea să ştie clar: „Vrei să fii copilul meu? Mă vei iubi?”

Ce dar minunat avem la dispoziţie: să devenim, din nişte pierduţi şi fără viitor, fii şi fiice adoptive ale lui Dumnezeu; moştenitori ai împărăţiei cerurilor!

Tată, vrem să-Ţi mulţumim că ai găsit cu cale, prin Isus, să ne revendici drept copii ai Tăi! îţi mulţumim că ne iubeşti atât de mult încât să ne adopţi în familia Ta cerească! Îţi mulţumim pentru viitorul pe care îl aşteptăm cu nerăbdare prin Tine!


Asheley Woodruff

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro