Far

Devoțional zilnic 22 ianuarie 2020

Domnul este lumina şi mântuirea mea. De cine să mă tem? – Psalmii 27:1

Străpungând întunericul nopţii, o rază de lumină de la farul de pe o coastă singuratică, izolată şi înaltă îşi aruncă strălucirea pe mare. Farul avertizează cu privire la stâncile periculoase nevăzute, care produc naufragii şi duc la pierderea vieţii. Responsabilitatea unui paznic de far este mare, căci el trebuie să se asigure că lumina este mereu aprinsă pentru a avertiza vapoarele care trec prin acea zonă.

Mişcarea ritmică a luminii, în timp ce se roteşte, atrage atenţia şi le dă siguranţă celor de pe mare. Atât navigatorul de pe vapor, cât şi paznicul din far trebuie să fie foarte vigilenţi în slujba lor, căci ei au marea responsabilitate de a proteja viaţa.

Tehnologia a schimbat modul în care farurile funcţionează în această eră. Instrumentele maritime care ajută navigaţia şi farurile mai noi cu energie solară au înlocuit destul de multe faruri mai vechi. Majoritatea farurilor aparţin acum parcurilor de stat sau celor care emit rapoarte meteorologice şi întreţin proprietatea. În Australia nu mai sunt faruri care să fie operate de o persoană; ultimul far tehnologizat a fost în Tanzania în anul 1995. Dacă ne gândim la paznicul unui far care încearcă să ajungă la cei în pericol, prin menţinerea cu credincioşie a luminii, este trist să vedem că aceste clădiri, care odată au avut o importanţă deosebită, acum sunt lăsate în paragină sau sunt vandalizate.

Tot aşa, viaţa noastră spirituală are nevoie de lumina pe care ne-o oferă Mântuitorul, pentru a ne călăuzi şi a ne feri de pericolele păcatului şi ale distrugerii. El este Purtătorul nostru de lumină în încercările pământeşti prin care trecem. În Ioan 8:12, Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Versurile unui imn sună astfel:

Valuri neştiute înaintea mea izbesc,
Stânci ascunse şi ape înşelătoare;
Harta şi busola de la Tine le primesc
Isus, Mântuitorul meu, ghidează-mă!

(Edward Hopper, „Jesus, Savior, Pilot Me”, 1871)

La fel să se poată spune şi despre noi: „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5:14). Dumnezeu poate folosi un zâmbet, o atingere sau un cuvânt pentru a înfrumuseţa ziua cuiva. Rugăciunea poate salva vieţi. Când privim spre statura impunătoare a unui far, care se ridică semeţ şi maiestuos, nu este greu să îl asociem cu lumina spirituală pe care Isus o poate răspândi peste poporul Său care caută un Mântuitor.


Lyn Welk-Sandy

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro