Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! (Psalmii 32:1)

Dumnezeu, care ţine seama de căderea unei vrăbii, este atent la comportamentul şi la simţămintele tale. El îţi vede invidia, prejudecăţile, încercarea de a-ţi îndreptăţi acţiunile în cele mai mici probleme de nedreptate. Când înţelegi greşit cuvintele şi acţiunile altuia şi când propriile simţăminte sunt răscolite, aşa încât faci declaraţii incorecte, când se ştie că eşti certat cu fratele tău şi că faci pe alţii, în virtutea încrederii pe care o au în tine, să îl privească aşa cum îl priveşti tu, când amărăciunea locuieşte în tine, mulţi sunt mânjiţi. Când devine clar faptul că simţămintele tale sunt incorecte, încerci tu să îndepărtezi impresiile greşite tot aşa de sârguincios pe cât ai fost când le-ai răspândit? (…)

Dumnezeu cere ca, atunci când ai făcut cea mai mică nedreptate altuia, să-ţi mărturiseşti greşeala, nu numai faţă de acela pe care l-ai rănit, ci şi faţă de aceia care, prin influenţa ta, au fost determinaţi să-l privească pe fratele lor într-o lumină falsă, făcând astfel fără efect lucrarea ce i-a fost încredinţată de Dumnezeu. (…) Prin pocăinţă şi mărturisire poţi avea scris în dreptul numelui tău iertat sau poţi să te împotriveşti lucrării Duhului lui Dumnezeu şi, în tot restul vieţii tale, să acţionezi ca şi cum simţămintele tale greşite şi concluziile tale nedrepte nu au putut fi evitate. Dar vor rămâne acţiunile, răul făcut, care au dus la ruina acelora în a căror inimi ai plantat rădăcini de amărăciune. (…)

Oricare ar fi natura păcatului tău, mărturiseşte-l. Dacă el este numai împotriva lui Dumnezeu, mărturiseşte-l numai Lui. Dacă ai greşit sau ai ofensat pe cineva, mărturiseşte-le şi lor, şi vei primi binecuvântarea Domnului. În felul acesta, mori faţă de eu, şi Hristos ia chip în tine. (…) Noi trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu fără rezerve, cu o iubire arzătoare, având o credinţă neşovăitoare. Apoi buzele noastre vor mărturisi despre înviorarea minţii şi despre acţiunea profundă a Duhului lui Dumnezeu asupra sufletului. (Review and Herald, 16 decembrie 1890)