Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Luca 11:37,38
Deşi nu avea prea multe legături cu fariseii, Hristos aprecia fiecare ocazie de a fi în mijlocul lor, pentru a le transmite soliile de care aceştia aveau nevoie. Stilul Său de viaţă era diferit de al lor şi acest lucru producea uneori stânjeneală când se aflau împreună. Hristos nu Se simţea apăsat de aşteptările fariseilor şi Se comporta cu absolută naturaleţe, fructificând fiecare întrebare sau dilemă care s-ar fi stârnit prin felul Său de a fi.
Una dintre observaţiile Sale a fost aceea că fariseii erau preocupaţi mai mult de curăţirea exterioară decât de cea lăuntrică. Direcţia de purificare specifică fariseilor era dinspre exterior spre interior. Din nefericire, lucrurile se opreau la suprafaţă.
În consecinţă, actele lor de ajutorare şi îngrijire a celor în nevoie erau însoţite de răceală şi neglijenţă. Inima lor nu era prezentă şi nu reuşea să umple de valoare şi căldură faptele îndeplinite cu măiestrie rituală rece şi neatrăgătoare.
Dorinţa lor de întâietate îi facea să dea năvala după poziţiile de onoare publică, neglijând modestia şi adevărata nobleţe.
Fariseii le cereau altora să aducă la îndeplinire lucruri pe care ei nu erau dispuşi să le facă. Ei îşi asumau doar rolul de poruncitori, nu şi de exemplu.
În mod deliberat, fariseii acordau mare importanţă detaliilor, considerând esenţialul fără valoare. Pentru ei, formele erau mai importante decât conţinutul.
Succesul la un pas de tine:
Respinge aşa o filosofie de viaţă, care nu este de mare folos sufletesc!